- Descrierea substanței și mecanismul de formare a acesteia
- Clasificarea solurilor după conținutul de humus
- Ce rol joacă în natură?
- Există riscul să îl strici?
- Prin ce se deosebește de humus?
- Reguli și termeni pentru utilizarea humusului
- Este posibil să îl gătești singur?
- Reguli de depozitare și precauții de siguranță la aplicare
Fertilitatea solului este o condiție crucială pentru o agricultură de succes. Strămoșii umani știau că cele mai bogate soluri erau cele cu un strat gros de sol întunecat și afânat sub suprafață. Nu îi cunoșteau numele, dar înțelegeau că fără el, culturile ar fi imposibile. Acest strat a devenit cunoscut sub numele de humus. Chiar și astăzi, continuă să fie considerat principala măsură a fertilității solului, un indicator important al calității și utilității sale pentru agricultură.
Descrierea substanței și mecanismul de formare a acesteia
Humusul este format dintr-o combinație complexă de resturi vegetale și animale, procesate de microorganismele din sol și formate sub influența unui număr de condiții naturale. Este alcătuit din acizi humici insolubili în apă și humine, humați și fulvați. Cantitatea de humus variază în diferite soluri. Acesta reprezintă până la 85-90% din materia organică a solului.
Această substanță se formează prin humificare. Acesta este procesul de transformare a resturilor vegetale și animale în condiții anaerobe, adică în absența sau prezența minimă a oxigenului. Acest proces este influențat semnificativ de microorganismele din sol de diverse origini. Sub influența lor, componentele materiei organice nu numai că se descompun în cele mai simple componente ale lor, dar sunt transformate și în alte substanțe într-o formă accesibilă absorbției plantelor. Componentele humice sunt caracteristice exclusiv solului și nu se găsesc nicăieri altundeva.
Procesul de formare a humusului depinde în mare măsură de condițiile climatice. În condiții calde și umede, reziduurile se mineralizează rapid și nu se produce nicio acumulare. În condiții reci, rămășițele vegetale și animale sunt rare, iar stratul de humus se formează extrem de lent, durând milenii în loc de secole. Condițiile mai favorabile sunt cele temperate, unde căldura, umiditatea și cantitatea de reziduuri organice sunt în echilibru perfect.
Clasificarea solurilor după conținutul de humus
Conținutul de humus poate varia semnificativ între soluri, de la 0,05% în cele mai sărace soluri brune semideșertice până la 10-20% în cernoziomuri. Următoarele soluri conțin cele mai mari cantități din această substanță:
- Soluri de luncă.
- Soluri de luncă inundabilă.
- Cernoziomuri.
Conținutul de humus din sol nu poate fi stabil, deoarece cantitatea sa crește și scade în funcție de mulți factori: activitatea umană, condițiile naturale, numărul de plante și nevoile acestora, precum și practicile agricole. Prin urmare, în calcule se utilizează valori medii caracteristice anumitor tipuri de sol.
Ce rol joacă în natură?
Deși plantele pot crește fără sol în condiții artificiale, cum ar fi sistemele hidroponice, în natură, prezența humusului determină valoarea nutritivă a solului și capacitatea acestuia de a susține anumite plante. Unele pot prospera în sol sărac, în timp ce altele necesită soluri bogate în humus pentru a produce o recoltă completă și de înaltă calitate.
Pe lângă funcția sa nutritivă, humusul are proprietatea importantă de a conferi structură solului. Solurile bogate în această substanță au o structură ușoară și permeabilă, dar rețin suficientă umiditate pentru ca plantele să crească, să înflorească și să dea roade. Humusul poate conține până la 80-90% din propria greutate în umiditate, oferind condiții ideale pentru creșterea plantelor și pentru germinarea și dezvoltarea semințelor.
Structura moale și aglomerată a solului este menținută de microorganisme prin procesul de humificare. De asemenea, se crede că humusul funcționează nu doar ca nutrient, ci și ca substanțe asemănătoare hormonilor în fiziologia plantelor.
Există riscul să îl strici?
Atât natura, cât și oamenii pot distruge stratul de humus, impactul negativ al acestuia din urmă fiind mai dăunător decât toate dezastrele și catastrofele naturale la un loc. Humusul este distrus de inundații, cutremure, erupții vulcanice, tornade, uragane, vânturi puternice, secete și invadarea terenurilor fertile de către deșerturi. Cu toate acestea, daune și mai mari sunt cauzate de defrișări și supraexploatarea resurselor naturale, minerit, dezvoltare agricolă și dezechilibre ecologice.
Totuși, cel mai mare risc de deteriorare a stratului de humus apare în cazul practicilor agricole necorespunzătoare. Acestea includ următoarele:
- Aplicarea extensivă a îngrășămintelor cu azot. Solul devine suprasaturat cu nitrați, iar stratul de humus se diminuează constant, deoarece microorganismele, stimulate de azot, îl descompun mai repede.
- Seceta și eroziunea duc la uscarea și alterarea stratului superficial al solului, bogat în humus.
- Umiditatea excesivă provoacă acidificarea solului și accelerează acumularea de acizi humici. Aceasta crește conținutul nominal de humus al solului, dar acesta este prezent în compuși indisponibili pentru nutriția plantelor. Rezultatul este un exces de humus, dar efectul este dezastruos.
- Lăsarea câmpurilor în pârloag. Lipsa materiei organice înfometează microorganismele din sol care formează stratul de humus. În plus, solul gol este mai susceptibil la impacturi negative asupra mediului.
Aruncă o privire Asemenea
Prin ce se deosebește de humus?
În viața de zi cu zi, termenii „humus”, „compost” și „humus” sunt considerați sinonimi, dar în realitate nu sunt. Conceptele sunt înrudite, dar nu identice. Humusul apare în sol prin procese naturale care nu sunt pe deplin înțelese de oamenii de știință. Este alcătuit din aproape 90% reziduuri vegetale și este considerat unul dintre produsele finale ale descompunerii materiei organice.
Compostul este, de asemenea, obținut din reziduuri vegetale care au trecut printr-un proces complex de descompunere și fermentare în condiții controlate. Cel mai frecvent, materialele compostate includ buruieni, deșeuri agricole, resturi și alte substanțe care se pot descompune.
Humusul este gunoi de grajd animal putrezit. Complet descompus, cu o structură și un aspect care amintesc de humus, se numește compost.
Reguli și termeni pentru utilizarea humusului
Pentru a îmbunătăți solul, folosiți vermicompost comercial, care poate fi lichid sau granulat. Humusul lichid poate fi folosit indiferent de anotimp și acționează ca îngrășământ pentru plantele în ghiveci și teren deschis. Este potrivit pentru aplicare radiculară și foliară, precum și pentru înmuierea semințelor înainte de semănat. Soluția trebuie să fie caldă. Îngrășământul nu trebuie utilizat în timpul înfloririi sau în timpul etapei de formare a fructelor.
Humusul uscat se adaugă la plantarea răsadurilor și plantelor, în timpul săpăturilor.
De asemenea, este potrivit ca îngrășământ în perioada de creștere activă a culturilor și a semănatelor. Această substanță s-a dovedit a fi deosebit de eficientă pentru cultivarea plantelor agricole, florale și ornamentale în sere, precum și în grădinăritul de interior. Îmbunătățește permeabilitatea și structura solului, conținutul său de nutrienți și permeabilitatea la apă. Drept urmare, plantele cresc mai bine, înfloresc mai mult și produc o recoltă abundentă.
Este posibil să îl gătești singur?
Crearea humusului în natură durează luni, și uneori ani, decenii sau secole, în funcție de condițiile de mediu și de materialul sursă. În plus, procesul de formare a acestuia nu a fost studiat pe deplin, iar multe aspecte rămân neclare pentru oamenii de știință. Prin urmare, este imposibil de spus că un analog complet al substanței naturale poate fi creat acasă în acest moment. Puteți crește conținutul său în sol folosind următoarele metode:
- Adăugarea de materie organică – humus, turbă, compost, îngrășământ cu resturi vegetale, utilizarea de îngrășământ verde.
- Utilizarea microorganismelor benefice care accelerează procesul de formare, de exemplu, sub formă de concentrate „Baikal”, „Trichoderma”, „Biocomplex-BTU”, „Radiance” și așa mai departe.
- Aplicarea humaților, acizilor humici și a preparatelor pe bază de aceștia, cum ar fi „Gumipas”, „Gumat Universal”, „Gumino de Gallina” și multe altele.
Tehnologia agricolă adecvată și protejarea terenurilor împotriva devastărilor sunt de mare importanță.
Reguli de depozitare și precauții de siguranță la aplicare
Dacă este nevoie să se depoziteze humus care nu a fost utilizat în timpul sezonului de creștere a plantelor, trebuie respectate următoarele reguli:
- Consumabilele trebuie protejate de substanțe străine, așa că trebuie depozitate în recipiente speciale „respirabile”, cum ar fi saci așezați pe suporturi, rafturi sau suporturi speciale.
- Substanța poate fi deteriorată prin îngheț, așa că temperatura camerei nu trebuie să scadă sub zero grade.
- Este important să se mențină un nivel stabil de umiditate, deoarece uscarea perturbă structura și reduce valoarea, în timp ce un conținut ridicat de umiditate poate duce la apariția mucegaiului sau la acrirea produsului.
- Substanța trebuie depozitată în zone închise, depozite sau încăperi utilitare inaccesibile persoanelor neautorizate.
Produsul trebuie verificat periodic pentru a detecta umiditatea ridicată sau scăzută, precum și infestarea cu dăunători.
Humusul este o substanță netoxică, deci nu sunt necesare măsuri speciale de protecție atunci când este utilizat. Purtați îmbrăcăminte de protecție, ochelari de protecție și o mască pentru a preveni expunerea ochilor și a căilor respiratorii, precum și mănuși pentru a preveni infectarea tăieturilor și abraziunilor minore de pe mâini, ca atunci când lucrați cu pământ. După terminarea lucrului, spălați-vă fața și mâinile cu săpun, faceți duș și schimbați-vă hainele.
Solurile bogate în humus reprezintă un adevărat atu, permițând recolte abundente de produse agricole de înaltă calitate, valoroase și nutritive și servind totodată ca sursă de vegetație naturală luxuriantă.