Măcrișul de pădure este o plantă erbacee care aparține familiei Oxalis. Din punct de vedere botanic, este cunoscută sub numele de oxalis. Planta este cunoscută și sub numele de „varză de iepure” și „trifoi fals”. Această plantă este caracterizată de o creștere rapidă, care poate duce la acapararea unei întregi grădini. Prin urmare, mulți grădinari începători sunt interesați de cum să scape de măcrișul de pădure.
Ce este planta?
Măcrișul de pădure este o plantă cu flori. Se caracterizează printr-un rizom târâtor cu excrescențe bulboase sau tuberoase. Planta poate ajunge la o înălțime de 15-30 de centimetri.
Se caracterizează prin frunze palmate sau trifoliate cu pețiole de până la 20 de centimetri lungime. Frunzele cresc până la 5-15 centimetri lungime. Se pot îndoi sau lăsa noaptea. Acest lucru se întâmplă atunci când sunt stimulate fizic sau pe vreme înnorată. Frunzele pot fi de culoare vișinie sau verde. Pot fi monocolore sau multicolore.
Planta înflorește la sfârșitul primăverii sau începutul verii, un proces care durează o lună. O tulpină florală lungă, cu unul sau mai mulți muguri, iese de la axilele frunzelor. Planta are o corolă regulată, formată din cinci petale unite într-un tub. Aceste petale sunt caracterizate printr-o margine rotunjită care se curbează puternic spre exterior. Similar frunzelor, florile se închid complet noaptea.
Petalele plantei sunt albe, liliac, roz și galbene. Florile sunt bisexuale și tind să se autopolenizeze. Insectele pot face și ele acest lucru. Partea centrală a florii conține 5-10 stamine lungi și un singur ovar. Ovarul poate fi mai lung sau mai scurt decât staminele.

Fructele sunt capsule cărnoase cu semințe. Sunt alungite și au valve verzi. În interior se află semințe mici, în formă de lacrimă, acoperite cu o coajă groasă.
Stratul exterior al cojii conține mult zahăr. Acest lucru atrage furnicile, care ajută la dispersarea semințelor pe distanțe lungi. Odată coapte, fructele de măcriș se deschid ușor. În acest moment, conținutul lor este dispersat pe distanțe considerabile.
Care este pericolul?
Mulți grădinari plantează măcrișul de pădure în scop ornamental. Cu toate acestea, planta este capabilă să se reproducă foarte repede. Fructele de măcriș sunt păstăi în formă de capsulă. Când se deschid, eliberează numeroase semințe mici care seamănă cu semințele de mac. Aceste semințe sunt purtate de vânt până la 1,5 metri. Odată plantate în sol, răsadurile germinează foarte repede.

O astfel de productivitate sugerează că, fără măsuri preventive și de control, zona va fi rapid acoperită de un covor dens de măcriș. Într-un singur sezon, planta poate ocupa până la un metru pătrat. După mai multe sezoane, lăstarii de deasupra solului pot provoca daune întregii grădini.
Dacă măcrișul de pădure este prezent într-o anumită zonă, acesta poate apărea și în zonele învecinate. Acest lucru se datorează dispersării aeriene a semințelor.
Metode de eliminare a buruienilor
Prevenirea răspândirii măcrișului de pădure este mult mai ușoară decât combaterea ei mai târziu. Odată ce buruiana apare, va fi nevoie de mult efort pentru a curăța straturile de grădină. Acest lucru se poate face mecanic, chimic sau cu metode tradiționale.

Ce erbicide sunt potrivite?
Nu se recomandă utilizarea substanțelor chimice în grădinile private. Cu toate acestea, dacă buruienile sunt răspândite, acest lucru poate fi necesar.
Roundup ajută la controlul măcrișului de pădure. Se pot folosi și produse cu proprietăți chimice similare. Straturile afectate trebuie tratate primăvara sau toamna.
Utilizarea metodelor mecanice
Măcrișul de pădure este cel mai adesea distrus mecanic. Se recomandă plivirea frecventă. Aceasta se face atunci când solul este uscat, înainte de începerea perioadei de înflorire. Îndepărtarea atentă a rădăcinilor este esențială, inclusiv smulgerea chiar și a celor mai mici rădăcini din sol. Cel mai ușor este să smulgi tulpinile mature, care se pregătesc să formeze muguri. Acestea devin mai puțin fragile și mai puțin susceptibile de a se rupe. Plivirea lăstarilor mici este destul de dificilă.

Iarba îndepărtată trebuie greblată cu grijă. Este important să nu lăsați lăstari sau rădăcini în straturi. Plantele trebuie aruncate imediat.
Nu se recomandă aruncarea tufișurilor în compost. Această plantă are un sistem radicular foarte rezistent. Dacă iarba este plasată printre resturi în descompunere, poate rămâne viabilă timp de doi ani. Utilizarea compostului preparat în grădină prezintă riscul reintroducerii buruienilor.
Metode tradiționale
Pentru a scăpa de măcrișul de lemn, se recomandă utilizarea următoarelor metode:
- Îndepărtați orice tulpină de flori care apare.
- Mulciți zonele afectate cu o cârpă închisă la culoare.
- E bine să iei solul cu var. Măcrișul de pădure nu tolerează bine varul.
- Creează umbră naturală. Împiedică creșterea plantelor.
- Udați sistematic paturile cu ceai tare.

Prevenirea apariției
Pentru a preveni apariția măcrișului de lemn, merită să respectați aceste reguli:
- Îndepărtați buruienile din rădăcini. Nu ar trebui să înflorească sau să producă semințe.
- Nu lăsați iarba smulsă în paturi.
- Nu compostați tufișurile adunate. Se pot răspândi chiar mai repede decât vântul.
- Tundeți măcrișul ornamental de la rădăcină.
Ce greșeli fac grădinarii?
Când cultivă măcriș ornamental, mulți grădinari fac o serie de greșeli, care duc la probleme:
- Nu udați prea mult straturile de flori. Rădăcinile fine se vor usca în pământ uscat.
- Nu ar trebui să amenajați paturi de flori decorative lângă straturile de grădină.
- Când pliviți, este mai bine să folosiți o furcă decât o lopată.
Măcrișul de pădure este considerat o plantă destul de frumoasă. Cu toate acestea, se poate răspândi rapid pe o proprietate. Pentru a controla buruienile se pot folosi metode chimice, mecanice sau tradiționale.











