Caracteristicile roșiilor Dacosta portugheze și cultivarea lor

Roșia portugheză Dacosta este una dintre primele soiuri înalte, cu fructe mari, care se coace. Aceste roșii se caracterizează prin coacere treptată, culoare roz intensă și aromă excelentă.

Avantajele soiului

Soiul de roșii Dacosta (Portugalia) este o roșie rară, caracterizată printr-o perioadă medie de coacere și un randament ridicat. Acest soi este recomandat pentru cultivarea în sere și în teren deschis.

Un tufiș nedeterminat, care atinge o înălțime de 150-200 cm, necesită sprijin suplimentar și îndepărtarea lăstarilor în exces. Productivitatea ridicată se obține prin cultivarea plantei în două tulpini.

Fructele sunt ușor nervurate și aplatizate, rotunjite. Când sunt tăiate orizontal, sunt vizibile compartimentele care conțin un număr mic de semințe. Greutatea fructului este de 500-800 g.

Descrierea soiului se concentrează pe aroma sa. Roșiile sunt de un roz intens, cu coajă subțire și pulpă suculentă și dulce.

Recenziile grădinarilor care cultivă soiul Dacosta indică faptul că roșiile sunt caracterizate de un randament stabil și sunt potrivite pentru consumul în stare proaspătă și pentru prepararea ketchup-ului.

Roșiile Dacosta sunt caracterizate prin cea mai înaltă categorie de calitate. Fructele se caracterizează prin culoare, mărime și coacere uniforme. Roșiile nu prezintă deteriorări mecanice și arsuri solare.

Tehnici de cultivare

Această varietate nedeterminată este ideală pentru cultivarea în seră, deoarece în condiții confortabile planta poate crește mult timp și poate produce un număr semnificativ de tulpini de flori.

Este important să se ia în considerare momentul și condițiile de plantare a răsadurilor. Pentru o dezvoltare normală a rădăcinilor, temperatura solului trebuie să atingă 10°C. Se recomandă plantarea a 2-3 plante pe metru pătrat.

După plantarea în pământ, 7-10 zile mai târziu, tufișurile sunt legate de un suport sau de un spalier vertical. Pentru a face acest lucru, treceți o frânghie prin spalier și înfășurați-o în jurul tufișului prin două frunze. Pe măsură ce planta crește, tulpina principală este împletită în jurul frânghiei.

Pentru a asigura legarea fructelor, controlul temperaturii este esențial. În perioada de fructificare, sunt necesare temperaturi de 20–23°C ziua și 16°C noaptea. Dacă cultura este supraîncălzită, polenul devine steril și incapabil să fertilizeze florile.

Pentru o polenizare mai bună, se recomandă scuturarea tulpinilor florale de 1-2 ori pe săptămână. Temperaturile scăzute afectează negativ dezvoltarea plantelor. Roșiile sunt cele mai sensibile în perioada de înflorire.

Pentru a obține randamente ridicate per tufă, respectarea cerințelor agricole este esențială. Se acordă o atenție deosebită dezvoltării sistemului radicular. Se recomandă monitorizarea echilibrului de umiditate și aer din jurul rădăcinilor.

Pentru a preveni uscarea solului, mulciți cu fibră nețesută neagră. Folosirea fânului, paielor și frunzelor ca mulci oferă o sursă suplimentară de nutriție organică pentru arbuști.

Udarea excesivă este periculoasă pentru roșii. Aceasta favorizează dezvoltarea bolilor fungice (mană târzie, cladosporioză, mucegai cenușiu și pătare neagră bacteriană).

De obicei, planta este cultivată pe o singură tulpină, având grijă să se îndepărteze prompt lăstarii în exces. Pentru a crește greutatea fructelor, se recomandă reglarea numărului de tulpini florale.

Tufele înalte de roșii necesită nutriție suplimentară, așa că la fiecare 2-3 săptămâni, îngrășăminte complexe se aplică pe rădăcini, conform instrucțiunilor producătorului. Pentru dezvoltarea normală a plantelor, se utilizează preparate care conțin compuși de potasiu, fosfor, cupru și zinc.

Coacerea treptată a culturii necesită culegerea periodică a fructelor coapte din tufiș. Recoltarea la timp și îndepărtarea fructelor deteriorate accelerează coacerea roșiilor rămase.