Descrierea și caracteristicile soiului clematis Comtesse de Bouchaud, instrucțiuni de plantare și îngrijire

Clematitele se numără printre cele mai populare culturi de flori, fiind cunoscute câteva mii de soiuri ale acestor frumoase plante de viță de vie. Perioada lor lungă de înflorire, florile abundente și vibrante captivează grădinarii. Soiul de clematite „Comtesse de Bouchot” nu a fost trecut cu vederea printre verii săi frumoși. Dezvoltat în Franța în secolul al XIX-lea, soiul de Bouchot este renumit pentru întreținerea sa redusă, florile delicat vibrante, atractivitatea și farmecul distinctiv.

Caracteristicile soiului Comtesse de Bouchaud

Francezul F. Morel a dezvoltat soiul „Comtesse de Bouchaud” la sfârșitul secolului al XIX-lea, numindu-l după contesa de Bouchaud. Timp de mulți ani, clematita a împodobit doar grădinile de flori ale aristocraților și a fost deosebit de populară în Marea Britanie. Treptat, planta s-a răspândit în întreaga lume, deoarece frumusețea sa deosebită, combinată cu ușurința cultivării, a cucerit inimile grădinarilor.

Cu o îngrijire adecvată, arbustul „Comtesse de Bouchaud” poate trăi până la 20 de ani, încântând cu flori anuale luxuriante. Clematis aparține grupului Jackmanii și a fost creată prin încrucișare interspecifică. Această viță de vie arbustivă are o rezistență sporită la îngheț (zonele 4-9, până la -35°C), ceea ce o face potrivită pentru cultivare în aproape toate regiunile țării.

Clematis de Bouchaud înflorește pe lăstarii noi din anul curent și aparține grupei de tăiere 3. Această grupă este cultivată în toată Rusia, inclusiv în Siberia.

Vița de vie crește până la 3-4 metri pe an (în regiunile mai reci, 2-3 metri). Soiul de Bouchaud înflorește abundent din iunie-iulie până în septembrie. Florile sunt roz-liliac, violet-liliac și au un diametru de 10-15 centimetri. Petalele sunt delicate, ușor ondulate la margini, ușor curbate în jos, cu nervuri subtile de o nuanță mai strălucitoare.

Anterele sunt de un galben cremos, contrastând clar cu petalele. Frunzele sunt de un verde intens, grupate în grupuri de câte cinci, și au o formă eliptică, ascuțită. Arbustul își păstrează aspectul decorativ pe tot parcursul verii, iar frunzișul nu se ofilește. Florile și frunzișul extrem de decorative, una dintre cele mai lungi perioade de înflorire dintre toate soiurile de clematită, precum și strălucirea și expresivitatea mugurilor săi au făcut din Comtesse de Bouchaud o plantă de grădină îndrăgită la nivel mondial.

Avantaje și dezavantaje

Clematis de Bouchaud a rămas populară timp de decenii, rămânând la mare căutare printre varietatea largă de soiuri de clematite. Avantajele soiului Comtesse de Bouchaud:

1. Florile și frunzișul nu se ofilesc la soare și își păstrează strălucirea originală a culorii până când se ofilesc.
2. Rezistență ridicată la îngheț, poate fi cultivată în orice regiune.
3. Tufișul crește rapid în lăstari la soare și la umbră.
4. Durată lungă de viață și înflorire anuală abundentă.
5. Planta se simte grozav în ghivece.
6. O caracteristică unică este că mugurii cresc pe toată lungimea lăstarului - de la sol până în vârf.

Clematita este o plantă rezistentă, nepretențioasă și rezistentă la frig și dăunători. Printre dezavantajele sale se numără intoleranța la apa stagnantă. În zonele joase, cu niveluri ridicate de apă subterană și soluri acide, planta devine susceptibilă la boli, mugurii nu se formează sau devin mai mici, iar bolile fungice se dezvoltă adesea.

Utilizare în designul peisagistic

Vița de vie de Bouchaud cu creștere rapidă este folosită pentru a amenaja pergole arcuite, garduri și pereți de case. Grădinarii construiesc suporturi speciale pentru acest tufiș, creând peisaje unice.

Arbuștii roz-violet arată minunat atunci când sunt asociați cu alte soiuri de clematite (alb, vișiniu, roșu). Plantarea clematitelor Comtesse de Bouchot în ghivece permite transportul florilor, creând aranjamente în apropierea zonelor de relaxare și a verandelor. Clematitele sunt plantate lângă tufe de trandafiri, conifere sau alte plante de viță de vie, cum ar fi lemongrass-ul și caprifoiul. Arbuștii De Bouchot sunt folosiți pentru a ascunde trunchiurile inestetice ale copacilor morți sau pereții inestetici ai clădirilor.

Subtilitățile plantării

Plantarea clematitei de Bouchaud necesită o atenție deosebită. Cu o îngrijire adecvată, tufa va trăi mult timp, așa că este important să selectați și să pregătiți un loc potrivit pentru a vă asigura că planta prosperă și își manifestă cele mai bune calități, inclusiv longevitatea. Tufele de clematite se ramifică abundent și necesită spațiu adecvat pentru a se dezvolta. Celelalte plante ar trebui plantate la cel puțin un metru distanță una de cealaltă.

Cerințe privind condițiile și sol

Clematis de Bouchaud se dezvoltă bine în plin soare și tolerează umbră ușoară. Protejați arbustul de curenți de aer și vânturi reci, care îi vor afecta negativ calitățile decorative. Când plantați lângă clădiri care creează umbră densă, alegeți o locație orientată spre sud pentru a vă asigura că clematisul primește soare din plin pentru cea mai mare parte a zilei.

Clematita nu tolerează excesul de apă, preferând solurile ușoare și bine drenate. Solurile acide trebuie tratate în prealabil cu var pentru a dezacidifica solul înainte de plantare.

Important: La plantare, trebuie să pregătiți în avans un suport pentru vița de vie cu creștere rapidă.

Selectarea și pregătirea amplasamentului

Reguli pentru alegerea și pregătirea unui loc pentru plantarea clematisului:

• excludeți zonele joase cu niveluri ridicate ale apelor subterane și bălți frecvente;
• 50 de centimetri sunt ținuți la distanță de clădiri pentru a împiedica ploaia să cadă pe tufiș;
• zona trebuie ventilată natural, excesul de apă trebuie să se usuce la soare;
• Pentru clematite, faceți o movilă joasă - 7-15 centimetri, asigurând astfel drenajul apei.

După ce ați ales locul, pregătiți groapa de plantare. Cel mai bine este să faceți acest lucru cu 2-3 săptămâni înainte de plantare, pentru a permite solului să se așeze și pentru a permite îngrășămintelor și aditivilor adăugați să își facă efectul. Săpați o groapă adâncă, lată și lungă de 60 de centimetri. Așezați 10-15 centimetri de material de drenaj dedesubt - cărămidă spartă, nisip grosier, vermiculit sau cărbune.

Momentul și tehnologia de plantare a răsadurilor

Clematis de Bouchaud se plantează primăvara sau toamna. Fiecare perioadă de plantare are avantajele și dezavantajele sale:

1. Primăvara. Mai mult timp pentru înrădăcinare. Potențialele valuri de căldură timpurii îngreunează stabilirea plantelor.
2. Toamna. Este important să se aleagă corect momentul plantării - cu 1-2 luni înainte de instalarea vremii reci - astfel încât clematita să aibă timp să prindă rădăcini, să se stabilească și să supraviețuiască iernii fără a îngheța.

Răsadurile din ghivece cu rădăcinile acoperite de pământ prind rădăcini cel mai bine. Pot fi plantate oricând (chiar și vara). Răsadurile cu cinci sau mai multe rădăcini sănătoase și puternice și unul sau doi muguri sunt considerate viabile. Clematitele sunt plantate la o adâncime de 7-12 centimetri, cu punctele de creștere îngropate în sol. Planta este îngropată într-o groapă, sub suprafața solului. Pământul scos din groapă este înlocuit la plantare cu un amestec de humus, turbă, sol fertil, dolomit și nisip.

Important: solul este acoperit cu un strat de mulci, care va reține umezeala, va proteja de razele fierbinți ale soarelui și va răcori rădăcinile clematisului.

Îngrijire suplimentară

Cu o îngrijire atentă, clematita de Bouchaud vă va încânta cu o pătură luxuriantă de flori pe tot parcursul sezonului estival. Dacă nu o udați suficient sau nu o hrăniți, florile vor deveni mai mici, numărul de muguri va fi mic, iar lăstarii vor fi slabi și scurți.

Udare

În regiunile cu veri fierbinți, tufișurile se udă de 2-3 ori pe săptămână. Udarea trebuie să fie generoasă, deoarece clematita are un sistem radicular foarte adânc. Evitați apa stagnantă; în verile umede, reduceți frecvența udării la 1-2 ori. Când stratul superior al solului s-a uscat, afânați solul pentru a preveni pierderea umidității la rădăcini. Seara, după apusul soarelui, se folosește irigarea prin aspersiune pentru a împrospăta tufișul.

Îngrăşământ

Pe tot parcursul sezonului, clematita crește viță de vie lungă și produce numeroși muguri. Arbustul nu poate face față vegetației intense fără fertilizare. Fertilizați de mai multe ori pe parcursul sezonului:

• în primul an, îngrășămintele aplicate în timpul plantării sunt suficiente;
• Primăvara, solurile acide sunt tratate cu var, făină de dolomit și se adaugă îngrășăminte care conțin azot;
• vara – îngrășăminte cu potasiu;
• până în toamnă – cu conținut de fosfor.

Îngrășămintele cu eliberare lentă aplicate între aplicările principale s-au dovedit eficiente. Îngrășămintele complexe care conțin cobalt și bor îmbunătățesc vegetația. Grădinarii experimentați recomandă Kemira și Pokon.

Tăierea și legarea la suporturi

Când plantați un arbust tânăr, instalați imediat un suport pentru lăstarii în creștere. Vițele în creștere sunt antrenate pe suport, modelând planta în forma dorită. Vițele slabe, deteriorate și nedorite sunt îndepărtate pentru a asigura un aspect armonios. Șipcile trebuie să aibă o lățime de 2 centimetri, altfel vițele nu se vor prinde de suport. Vara, se efectuează tăiere pentru a îmbunătăți aspectul clematitei, modelând-o și îndepărtând lăstarii ofilite.

Tăierea înainte de iarnă este o procedură necesară, prescrisă de tehnicile de cultivare pentru Clematis de Bouchaud. Acest grup de clematite produce muguri doar pe vițele tinere (al treilea grup de tăiere). După încheierea sezonului de creștere de iarnă:

• în regiunile calde, scurtați vița-de-vie, lăsând 2-3 noduri;
• În locurile cu ierni reci, tăiați la bază, lăsând câțiva centimetri deasupra solului.

De Boucho nu înflorește pe ramurile rămase peste iarnă, așa că sunt tăiate fără regret.

Mulcirea solului

Clematitele cresc cel mai bine atunci când zona radiculară este umbrită și răcoroasă. Mulciul protejează rădăcinile de lumina soarelui fierbinte și reține umezeala. Planta necesită mai puțină udare. După udare și afânare a solului, zona radiculară este acoperită cu mulci. Materia organică se va transforma ulterior în îngrășământ.

Controlul dăunătorilor și bolilor

Clematita „Comtesse de Bouchaud” se îmbolnăvește rar. Bolile fungice (cea mai frecventă este ofilirea) se dezvoltă odată cu excesul de umiditate, ventilația deficitară și supraaglomerarea. Secțiunile deteriorate ale viței de vie sunt tăiate, iar tufa este rărită. Solul și lăstarii sănătoși sunt tratați cu o soluție slabă de permanganat de potasiu și un fungicid (Fundazol, Topaz). Cei mai periculoși dăunători ai clematitei sunt:

• afidă;
• nematode;
• acarianul păianjen;
• melci.

Pentru distrugerea dăunătorilor, se utilizează metode mecanice de îndepărtare, remedii populare și insecticide (Actellic, Akarin, Aktara, Nematophagin).

Pentru a evita infectarea cu boli și dăunători, buruienile sunt îndepărtate, iar primăvara solul este tratat profilactic cu fungicide, Fitoverm.

Adăpost pentru iarnă

În majoritatea regiunilor Rusiei, grădinarii acoperă tufele de clematite pentru iarnă, deoarece înghețul poate deteriora mugurii care iernează. După tăiere, planta este acoperită cu turbă și un strat de mulci (rumeguș, ace de pin), apoi acoperită cu frunze și crengi de molid. Pentru izolație, se folosește pâslă de acoperiș, scânduri de lemn sau cutii. Când vine vremea caldă, husele sunt îndepărtate pentru a preveni putrezirea, deoarece supraîncălzirea rădăcinilor încetinește creșterea și, în cele din urmă, ucide clematita.

Metode de reproducere

Înmulțirea vegetativă păstrează proprietățile materne ale plantelor, permițând crearea unor copii exacte ale Clematis de Bouchaud. Răsadurile pot fi împărțite cu vecinii sau folosite pentru a crește numărul de arbuști frumoși din propria grădină. Înmulțirea vegetativă nu necesită cunoștințe sau abilități speciale, este simplă și accesibilă oricărui grădinar.

Împărțirea plantei mamă

Tufele de clematite pot fi divizate dacă au cel puțin cinci ani. Aceasta este metoda cea mai laborioasă și nesigură, producând doar o cantitate mică de material săditor. Înainte de începerea sezonului de creștere activă, tufa este scoasă din sol, având grijă să nu se deterioreze rădăcinile, și împărțită în 2-3 bucăți. Tăieturile sunt umezite cu o soluție de permanganat de potasiu, iar diviziunile sunt plantate în locațiile lor permanente.

Metoda de stratificare

Dacă vița-de-vie este așezată pe sol și secțiuni mici sunt acoperite cu pământ, are loc înrădăcinarea. Aceasta este baza pentru propagarea clematisului prin marcotaj. Lăstari sănătoși și puternici sunt selectați din centrul tufei și fixați în pământ, lăsând o suprafață de până la 20 de centimetri. Solul din jurul straturilor este afânat, udat și fertilizat. Zona este acoperită pentru iarnă. Răsadurile tinere de clematis sunt separate în primăvara următoare și transplantate în locația lor permanentă.

Butași

Butașii se iau de la clematite mature (3-4 ani). La începutul creșterii active, vița-de-vie este tăiată în secțiuni de tulpină de 5-6 centimetri cu doi muguri. Butașii se plasează în recipiente umplute cu un amestec de nisip, turbă și sol fertil. Se udă cu o soluție Kornevin.

Butașii prind rădăcini cel mai bine la o temperatură constantă de 18-22°C, într-o seră. Când căldura scade, răsadurile sunt plantate afară. Înainte de a se instala vremea rece, tinerele plante de clematite ar trebui să se stabilească în noua lor locație și să prindă rădăcini.

Clematis de Bouchaud este cultivată în diverse regiuni ale lumii de mulți ani. Popularitatea acestei clematite nu a scăzut de-a lungul anilor, iar noile soiuri o depășesc adesea pe această favorită nu doar prin frumusețe, ci și prin ușurința în întreținere. În Rusia, clematis de Bouchaud este apreciată pentru rezistența sa la îngheț, frumusețea delicată a florilor și longevitatea de invidiat.