Descrierea și caracteristicile soiului de mere Ligol, sfaturi de cultivare

Astăzi, amelioratorii au dezvoltat un număr mare de hibrizi de pomi fructiferi pentru a satisface toate gusturile. De exemplu, mărul Ligol este un soi ușor de cultivat, care poate rezista la climate dure. Este unul dintre acele soiuri care prosperă în regiunile nordice.

Istoricul selecției

Soiul Ligol a fost dezvoltat în Polonia în 1971. Pentru a crea noul soi, au fost încrucișați hibrizii Linda și Golden Delicious. Ligol este acum comun în multe regiuni ale lumii.

Avantaje și dezavantaje

Beneficiile cultivării soiului Ligol includ:

1. Nepretenție față de condițiile climatice.
2. Rezistență la îngheț.
3. Randament ridicat.
4. Fructificare abundentă.
5. După recoltare, recolta poate fi păstrată mult timp.
6. Bună transportabilitate pe distanțe lungi.
7. Imunitate la mucegaiul praf și scabie.

Printre dezavantaje se numără predispoziția la focul bacterian. De asemenea, dacă sunt depozitate incorect, merele dezvoltă un gust amar și o coajă arsă de soare.

Regiuni de creștere

Soiul de mere Ligol este potrivit pentru cultivarea în orice zonă climatică. Datorită rezistenței sale la îngheț, hibridul este cultivat și în regiunile nordice.

Soiuri

Mai multe soiuri de meri au fost crescute pe baza hibridului Ligol.

Pe portaltoi M9

Soiul este rezistent la îngheț și poate rezista la temperaturi de până la -30 grade. Răsadurile încep să dea roade foarte devreme, în al doilea an de la plantare. Pomii au o creștere joasă, atingând nu mai mult de 3 metri înălțime și produc un randament bun, cu până la 30 kg de mere recoltate per pom.

Pitic

Merii pitici sunt cultivați pe portaltoi pitici. În Rusia, portaltoiul M9 este cel mai frecvent utilizat.

Semi-pitic

În unele cazuri, mărul Ligol este altoit pe portaltoiul semi-pitic 62 396.

Colonar

Acest soi se caracterizează printr-o coroană în formă de con lat.

Descrierea generală și caracteristicile arborelui

Înainte de a cumpăra un răsad, trebuie să studiați cu atenție principalele caracteristici și descrierea soiului de mere Ligol.

Dimensiune și creștere anuală

Acest soi este pitic, atingând o înălțime matură de maximum 3 metri. Coroana sa este lată, piramidală și moderat răspândită. Arborele produce numeroși lăstari noi în fiecare an, necesitând tăieri regulate de rărire. Creșterea anuală este de până la 1 metru. Creșterea lăstarilor încetează la sfârșitul lunii august.

Fructificare

Randamentul este abundent, putând fi recoltate până la 40 kg de fructe dintr-un singur pom. Merele sunt mari, cu o greutate maximă de 500 g. Cu cât pomul este mai bătrân, cu atât merele pe care le produce sunt mai mici. Coaja are o nuanță roșu-purpuriu cu o nuanță rozalie. Merele sunt rotunjite, cu coajă striată în apropierea tulpinii. O cusătură laterală este vizibilă și la unele fructe.

Înflorire și polenizatori

Perioada de înflorire este mijlocie-timpurie, inflorescențele deschizându-se în jurul mijlocului lunii mai și durând aproximativ două săptămâni. Soiul Ligol este autosteril, așa că ar trebui plantați în apropiere copaci polenizatori. Printre aceștia se numără:

• Spartan;
• Campionul Arno;
• Gloucester;
• Lobo;
• Goana după aur;
• Golden Delicious.

Orice alte soiuri a căror perioadă de înflorire coincide cu hibridul Ligol sunt, de asemenea, potrivite.

Timpul de coacere și randamentul

Randamentul este ridicat, un pom matur putând produce până la 40 kg de fructe. Pomii de cinci ani produc până la 15 kg de mere. După 10 ani, randamentul începe să scadă. Merele se coc târziu. Mărul Ligol este un măr de iarnă, așa că, chiar și după recoltare, merele nu sunt încă complet gata pentru consum, chiar dacă au căzut. Fructele au nevoie de ceva timp pentru a se coace. Recolta se coace până la mijlocul lunii septembrie.

Culesul merelor continuă până la sfârșitul lunii octombrie.

Evaluarea degustării de mere

Pulpa este dulce, suculentă, cu granulație fină, cu o aromă plăcută și acrișoară. Are o nuanță cremoasă. Coaja este fermă. Aceste mere sunt foarte gustoase; hibridul este considerat un soi de desert. Scorul de degustare este de 4,7 din 5.

Colectarea și utilizarea fructelor

Fructele se recoltează în jurul mijlocului toamnei. Nu este necesar să așteptați să cadă; este mai bine să le culegeți direct din pom. Merele Ligol se consumă iarna, după ce au fost depozitate și coapte. Abia atunci își dezvăluie întreaga aromă. Fructele sunt folosite și pentru conserve și produse de patiserie.

Imunitate la scabie și alte boli

Hibridul de măr Ligol este rezistent la scabie și făinare (atât lanuginoasă, cât și pură). Cu toate acestea, pomii au o imunitate slabă la focul bacterian și la unele boli ale lemnului. Acesta este un punct slab, așa că mărul necesită tratamente preventive împotriva acestor boli.

Rezistență la temperaturi scăzute și secetă

Unul dintre principalele avantaje ale acestui hibrid este rezistența sa la îngheț. Pomul poate rezista la temperaturi de până la -30 de grade Celsius, ceea ce îl face potrivit pentru plantarea în regiunile nordice. Mărul tolerează bine și seceta. Cu toate acestea, în timpul perioadelor caniculare prelungite, este important să se monitorizeze aspectul pomului și, dacă este necesar, să se ude mai des și mai abundent.

Specificități de plantare și îngrijire

Primul pas important este plantarea corectă a răsadului. Al doilea aspect crucial al creșterii unui măr este îngrijirea pomului. Chiar și cel mai puțin solicitant soi, fără o îngrijire adecvată, va începe să dea mai puține fructe și va deveni mai susceptibil la boli în timp.

Selectarea și pregătirea amplasamentului

Merii preferă locuri deschise, însorite, protejate de curenții de aer rece. Sunt preferați pantele orientate spre sud sau vest. Merii se dezvoltă bine în soluri ușoare, fertile, cu un drenaj bun.

Este mai bine dacă este pământ negru sau pământ lut.

Zona de plantare se pregătește toamna. Solul este săpat, buruienile sunt scoase și se adaugă gunoi de grajd putrezit sau compost. Primăvara, solul este săpat din nou și se adaugă un îngrășământ mineral complex. După acești pași, răsadul poate fi plantat în locația sa permanentă.

Momentul și schema de plantare a răsadurilor

În regiunile cu ierni geroase și primăveri târzii, se recomandă plantarea răsadurilor în teren deschis primăvara, după ce solul s-a încălzit la o adâncime de 12-15 cm și înainte ca seva să înceapă să curgă. Peste vară, răsadurile vor avea timp să prindă rădăcini și să înceapă creșterea activă în anul următor. În regiunile sudice, plantarea poate fi amânată până în toamnă.

Cum să plantezi răsaduri de măr:

1. Sapă o groapă cu o adâncime de 80 cm și o lățime de 85 cm.
2. Adăugați material fin de drenaj pe fund.
3. Înfigeți un țăruș în centrul găurii.
4. Așezați răsadul și acoperiți-l cu pământ.
5. Legați de un țăruș.

La sfârșitul plantării, udați din abundență cu apă caldă. Dacă intenționați să plantați mai mulți pomi aproape unii de alții, lăsați până la 3 metri între ei. Lăsați aceeași distanță dacă în apropiere cresc deja alți pomi fructiferi sau arbuști.

Udarea răsadului

Prima udare se face la începutul primăverii, înainte de deschiderea mugurilor. Acest lucru este important mai ales dacă răsadul este încă tânăr. Copacii maturi necesită irigare mult mai rar dacă a existat o secetă prelungită.

Merii ar trebui udați și în timpul înfloririi și al formării fructelor. În timpul recoltării, solul trebuie irigat doar dacă vremea este caldă.

Un copac necesită 40-50 de litri de apă. Trebuie folosită doar apă caldă. Udarea cu apă rece poate duce la boli fungice.

Îngrăşământ

Pentru a asigura o fructificare abundentă, merii necesită fertilizare regulată. Prima fertilizare se face la începutul primăverii. În sol se adaugă azot. Este esențial ca pomul să intre activ în faza de creștere și să dezvolte frunziș.

În timpul înfloririi și al formării fructelor, în sol se adaugă fosfor și potasiu. Acești nutrienți cresc numărul de formațiuni ale fructelor și îmbunătățesc aroma merelor.

Pe lângă îngrășămintele minerale, îngrășămintele organice sunt, de asemenea, importante. Adăugați în sol gunoi de grajd putrezit, excremente de păsări și cenușă de lemn sau făină de oase. Udarea cu infuzii de buruieni este, de asemenea, benefică. Cheia este să evitați exagerarea și aplicarea tuturor substanțelor deodată.

Poți spune că un copac este supra-hrănit după aspectul său. Coroana devine puternic foliată, dar producția de fructe este scăzută.

Afânarea și mulcirea solului

De câteva ori pe lună, slăbiți solul și scoateți toate buruienile care cresc pe șantier. Este recomandabil să pliviți solul înainte de udare. Apa va satura sistemul radicular cu oxigen.

Pentru a evita combaterea buruienilor, solul din jurul trunchiului este mulcit. Turba, rumegușul, iarba tăiată, paiele, acele de pin și conurile de pin sunt folosite ca mulci. Cu cât stratul de mulci este mai gros, cu atât este mai bine pentru copac. Un alt avantaj al mulcirii este că menține solul uniform umed și previne crăparea în timpul secetei.

Tundere

Tăierea răsadului se efectuează imediat după plantare.

Cum să tai un măr:

1. Tăiați partea de sus a trunchiului principal.
2. Anul viitor, lăsați 3-4 crengi mari pe răsad și tăiați restul.
3. În al treilea an, tăiați vârfurile ramurilor de anul trecut și tăiați creșterile tinere (puteți lăsa mai multe ramuri mari).
4. În al patrulea an, se va forma coroana; o puteți corecta doar prin tăierea unora dintre ramurile slabe.

Tăierea sanitară este esențială în fiecare toamnă. Ramurile moarte și deteriorate sunt tăiate. Vara, se efectuează tăieri de rărire, după cum este necesar, dacă coroana a devenit prea densă.

Pentru tăiere, folosiți foarfece de grădinărit ascuțite, care nu lasă urme. După fiecare tăiere, ștergeți foarfecele cu alcool izopropilic și tratați zona tăiată cu smoală de grădină. Acești pași vor ajuta la prevenirea multor boli care apar adesea din cauza tăierii necorespunzătoare.

Tratamente sezoniere

Pentru a preveni bolile la începutul primăverii, pulverizați mărul cu zeamă bordeleză sau sulfat de cupru. Apoi, arătați solul înainte ca acesta să se încălzească complet.

Toamna, după recoltare, frunzele sunt greblate. Acest lucru este important mai ales dacă pomul a trebuit tratat pentru vreo boală în timpul verii. Frunzele sunt apoi arse.

Apoi, săpați solul la o adâncime de 15-20 cm. Săparea solului va ajuta la prevenirea unei infestări cu insecte în primăvară. Mulți dăunători fie iernează în sol, fie depun ouă acolo, așa că insectele apar brusc primăvara, imediat ce solul se încălzește.

Pregătirea pentru perioada de iarnă

Înainte de apariția vremii reci, în sol se adaugă gunoi de grajd putrezit sau excremente de păsări, astfel încât copacul să poată rezista mai bine la frig și să nu aibă lipsă de nutrienți în primăvară.

Tăierea sanitară este obligatorie, iar zona este curățată de frunze, fructe putrede și iarbă.

Dacă șoarecii mestecă scoarța iarna, înfășurați partea inferioară a trunchiului cu mai multe straturi de pânză de sac sau pâslă de acoperiș. Deoarece soiul Ligol este rezistent la iarnă, pregătirea copacului pentru iarnă nu necesită mult timp.

Metode de reproducere

Există mai multe modalități de a propaga meri:

• răsaduri;
• prin butași;
• creștere tânără.

Cea mai ușoară și rapidă modalitate de a crește meri este din răsaduri gata făcute, cultivate în pepiniere. De obicei, pentru plantare se folosesc pomi de un sau doi ani.

O altă metodă de propagare este prin butași. Pentru această metodă, butașii se iau toamna. Se taie lăstari sănătoși, de un an, cu 3-4 muguri. Se depozitează într-un loc răcoros până la sfârșitul lunii februarie. Apoi, se plantează în pământ și se înrădăcinează înainte de venirea vremii calde. Odată ce solul s-a încălzit, butașii se transplantează în teren deschis.

Cea mai ușoară cale este să plantezi lăstari. Pentru a face acest lucru, dezgroapă tufișurile tinere care cresc lângă copac și replantează-le.

Recenziile grădinarilor despre soi

Marina, 45 de ani: „Un soi excelent, productiv. Merele se păstrează mult timp după cules; le-am păstrat aproape până în primăvară. Pulpa este dulce și suculentă. Dar numai dacă merele stau o vreme după cules. Pomul este acoperit de fructe; trebuie să sprijinim ramurile ca să nu se rupă. Un soi excelent.”

Ivan, 39 de ani: „Am plantat un răsad de măr Ligol acum câțiva ani. A început să dea roade devreme, în al treilea an. Acum pomul rodește din belșug în fiecare an și este acoperit de mere mari. De asemenea, mă bucur că fructele recoltate rezistă până în iarnă fără să se strice. Aș vrea să spun și că în toți anii în care îl cultiv, nu s-a îmbolnăvit niciodată, deși a trebuit să tratez alți pomi care cresc în apropiere.”