Pentru cei care cultivă varza Podarok pentru prima dată, o descriere a soiului și a cerințelor sale de bază vă va ajuta să obțineți o recoltă bună fără prea multe bătăi de cap. Printre caracteristicile distinctive ale soiului se numără natura sa extrem de puțin solicitantă și adaptabilitatea la aproape toate zonele climatice din Rusia. Acest lucru a contribuit la popularitatea varzei Podarok în rândul grădinarilor de peste 50 de ani.
Principalele caracteristici ale plantei
Varza albă Podarok a fost cultivată în Rusia în 1961. De atunci, a câștigat recunoaștere în rândul cultivatorilor de legume din regiunile sudice, Siberia și Ural. Soiul Podarok tolerează cu ușurință atât seceta pe termen scurt, cât și precipitațiile prelungite. Este practic imună la infestările cu melci, datorită frunzelor ridicate. Stratul dens și ceros împiedică accesul insectelor și afidelor la sucurile dulci. Răsadurile plantate în aer liber primăvara rezistă cu ușurință la înghețuri scurte de până la -3°C.
Planta preferă solurile ușoare, permeabile, fertile și crește bine în solurile moale. Nu se recomandă plantarea verzei în zone cu soluri dense, grele sau acide. În astfel de zone, soiul Podarok dezvoltă o boală a rădăcinilor cunoscută în mod obișnuit sub numele de clubroot.
Arbustul are frunze mari, rozetă, cu pețioli scurți. O plantă matură poate forma o rozetă de până la 1 m în diametru, dar această caracteristică nu împiedică plantarea varzei destul de apropiate, cu 4-5 puieți pe metru pătrat. Sistemul radicular este superficial și nu suficient de bine dezvoltat pentru a susține greutatea mare a frunzelor și căpățâna mare a varzei. Pentru a preveni răsturnarea arbustului în timpul sezonului de creștere, plantele necesită mușchiere.
Ca orice soi de varză, Podarok necesită multă umiditate. Acest lucru este important mai ales în primele săptămâni după transplantarea în grădină, cât timp sistemul radicular este încă în curs de dezvoltare. Odată ce au crescut complet, plantele pot supraviețui o perioadă de timp fără udare. Pentru un grădinar ocupat care își vizitează parcela o dată la 5-7 zile, Podarok poate fi foarte convenabil, deoarece poate prospera între udări.
Aruncă o privire Asemenea
Calitățile de consum ale legumelor
Caracteristicile soiului Podarok evidențiază perioada sa de coacere medie-târzie. Prima recoltă poate fi colectată la 135-140 de zile de la semănat. Varza Podarok este practic nedespicată după coacere și poate fi recoltată în aproximativ trei săptămâni.
Leguma este rotundă, uneori ușor aplatizată. Căpățâna este acoperită cu unul sau două straturi de frunze verzi strânse, care protejează straturile interioare de deteriorare în timpul transportului, ofilire după recoltare sau îngheț. Marginile acestor frunze sunt ușor ondulate, conferind legumei un aspect decorativ. Greutatea medie a unei căpățâni de varză, fără rozetă, este de 2,5-5 kg; căpățânile sunt dense și ferme la atingere.
Partea interioară a verzei este adesea albă la tăiere, devenind cremoasă spre centru. În apropierea frunzelor exterioare, căpățâna poate avea o nuanță verzuie. Partea interioară a tulpinii ajunge până la mijlocul căpățânii, dar nu este prea groasă. La mărunțire se produce o cantitate mică de deșeuri.
Gustul este excelent. Varza complet coaptă, care a ajuns la stadiul tehnic, conține o cantitate mare de zaharuri și este dulce, fără amărăciune. Aroma este plăcută și distinctă.
Varza Podarok este versatilă. Se folosește în salate proaspete, mâncăruri calde și pentru depozitarea pe timp de iarnă. Această varietate este considerată una dintre cele mai bune pentru murături și depozitare pe timp de iarnă.
Părțile tulpinilor mai mari adiacente tulpinii pot rămâne tari după mărunțire. Pentru aperitive delicate, cel mai bine este să folosiți partea superioară a tulpinii, în timp ce partea inferioară este potrivită pentru mâncăruri calde. Varza este convenabilă pentru prepararea sarmalelor, deoarece părțile tari sunt mici și pot fi lăsate la locul lor.
Murătura tradițională a verzei folosește zaharurile conținute în legumă. Prin urmare, soiurile cu un conținut ridicat de zahăr sunt considerate cele mai bune pentru această metodă de conservare a recoltei. Grădinarii laudă aroma dulce a verzei Podarok, numind-o ideală pentru murături. Varza rezultată va fi moderat crocantă și suculentă.
Pe lângă murăturile tradiționale, varza Podarok este folosită pentru a prepara marinade din varză tocată sau feliată, salate conservate și aperitive din diverse legume. Frunzele mari pot fi folosite pentru a prepara sarmale semifabricate, congelându-le la congelator. Soiul Podarok își păstrează prospețimea aproape până în primăvară dacă căpățânile sunt depozitate într-o pivniță rece.
Cerințe agrotehnice
Soiurile medii-târzii pot fi semănate cu 45-50 de zile înainte de plantare. Acest lucru va permite ca frunzele să se coacă până la începutul lunii septembrie și să fie recoltate în încă 2-3 săptămâni.
Semințele de varză Podarok pot fi tratate de producători împotriva bolilor. În acest caz, acestea sunt acoperite cu un compus colorat. Cu toate acestea, cel mai adesea, semințele sunt netratate și vândute în stare naturală. Aceste semințe sunt înmuiate timp de 30-40 de minute într-o soluție de permanganat de potasiu sau Fitosporin înainte de semănat.
Solul se prepară din părți egale de humus, nisip și pământ de grădină. Pentru a reduce aciditatea, se adaugă 2 linguri de cretă, gips sau făină de dolomit la 10 kg de amestec. Solul se împrăștie în lăzi și apoi se înmoaie într-o soluție fierbinte de permanganat de potasiu (roz închis). Semănatul poate începe imediat după ce solul s-a răcit la temperatura camerei.
Împrăștiați semințele peste solul umed și acoperiți-le cu un strat subțire de nisip sau pământ uscat (nu mai mult de 0,5 cm). Apoi acoperiți recipientele cu sticlă sau folie pentru a păstra umiditatea. Germinați varza într-un loc cald (+25°C). În aceste condiții, primii muguri apar foarte repede - în 2-4 zile. După ce răsar răsadurile, îndepărtați folia.
În primele zile, plantele vor avea suficientă umiditate în sol. Puteți stabili când să udați atunci când primii 0,5-1 cm de sol s-au uscat. Apa trebuie să fie caldă și poate fi ușor nuanțată cu permanganat de potasiu pentru a preveni bolile fungice.
Răsadurile de varză pot fi plasate într-un loc răcoros (în jur de 18°C). Răsadurile tinere necesită multă lumină, așa că este recomandat să alegeți o fereastră orientată spre sud pentru a crește răsaduri puternice și bine dezvoltate. Când au 2-3 frunze adevărate, transplantați răsadurile, îngropând tulpinile în sol până la cotiledoane. Până când sunt gata să fie plantate în grădină, răsadurile ar trebui să aibă 3-5 frunze bine dezvoltate.
Pregătiți solul toamna adăugând o găleată de compost, 1-1,5 kg de dolomit sau cretă și un îngrășământ complex cu potasiu și fosfor per metru pătrat de varză per suprafață de plantare. Plantați răsadurile într-un model de 40x70 cm, făcând o mică gropiță lângă tufă pentru udare. În primele zile și în timpul căldurii extreme, udați zilnic seara folosind apă caldă și stabilizată. Cantitatea de udare este de 1-1,5 litri per tufă.
Răsadurile trebuie să fie acoperite cu pământ la 3-4 săptămâni după plantare și udate cu aproximativ 5 litri de apă per plantă. Intervalele dintre udări pot fi de până la 3-4 zile. Până când varza începe să se formeze, aceasta poate tolera o ușoară uscăciune a solului, dar trebuie totuși udate din abundență, cu cel puțin 20 de litri per rădăcină.
Postări similare:
Descrierea soiului de struguri Podarok Nesvetaya, plantare și îngrijire
Descrierea soiului de măr „Cadou pentru grădinari” și subtilitățile cultivării acestuia
Descrierea și cultivarea soiului de struguri „Cadou pentru Irina”
Descrierea celor mai bune soiuri de varză pentru 2025 pentru diferite regiuni
Descrierea ardeiului dulce Cadoul Moldovei și cultivarea acestuia folosind răsaduri
Descrierea roșiei „Cadou pentru o femeie”, cultivarea și îngrijirea hibridului
Cele mai bune soiuri de struguri pentru cultivarea în Ural, reguli de plantare și îngrijire vara
Descrieri ale celor mai bune 20 de soiuri de cireșe pentru regiunea Moscovei, plantarea și îngrijirea lor
Plantez acest soi de mulți ani datorită productivității și ușurinței în întreținere. În zona noastră climatică - centrul Rusiei - este cea mai bună alegere pentru cultivare.