Descrierea și caracteristicile soiului de căpșuni Vikoda, plantare și îngrijire

Soiul de căpșuni Vikoda, parfumat și cu coacere târzie, cu fructe mari, este îndrăgit de grădinari pentru randamentul său ridicat și aroma delicioasă a fructelor sale coapte. Acest hibrid olandez tolerează bine iernile geroase și secetele prelungite. Autosuficient, se mândrește cu o rezistență ridicată la bolile fungice, este ușor de îngrijit și poate fi plantat în perechi pentru a crește randamentul.

Istoria soiului Vikoda

Căpșuna Vikoda, cu coacere târzie, este rodul eforturilor amelioratorilor olandezi. Nu este oficial inclusă în Registrul de Stat al Căpșunilor din țara noastră. Printre trăsăturile genetice puternice ale soiului se numără toleranța la frig, dimensiunile mari ale fructelor, rezistența la mucegaiul cenușiu și o perioadă lungă de fructificare.

Habitat

Datorită capacității sale de a prospera în climate variabile și condiții de lumină relativ scăzută, Vikoda este cultivată în toată Rusia (de la Ural până la Siberia) și Europa. Se dezvoltă bine în regiunea Moscovei, regiunea Volga și sudul țării noastre.

Locul pentru straturile de căpșuni ar trebui să fie ridicat, de preferință orientat spre sud. Cultivarea căpșunilor în zone joase sau mlăștinoase este inacceptabilă.

Avantaje și dezavantaje

Vikoda este o căpșună cu coacere târzie, de zi scurtă. Principalele avantaje ale soiului includ:

• Cu fructe mari.
• Rezistență la iarnă și rezistență la secetă prelungită.
• Fructele își păstrează aspectul comercializabil mult timp și sunt potrivite pentru transport.
• Rezistent la majoritatea infecțiilor fungice.
• Randament ridicat, până la 1 kilogram de fructe de pădure delicioase pot fi colectate dintr-un singur tufiș.

Dezavantajele soiului includ:

• Perioada târzie de fructificare.
• Primele boabe se coc adesea în perechi.
• Tufișul se formează luxuriant și se răspândește, se recomandă să se lase o distanță mare între tufișuri.
• În perioadele de căldură intensă, pulpa fructului devine mai moale și mai sfărâmicioasă.

Pe măsură ce fructul se coace, o aromă plăcută și proaspătă de căpșuni se răspândește din plantațiile de căpșuni. Coacerea completă este indicată de vârful alb al fructului pe un fundal roșu închis.

Descrierea și caracteristicile căpșunilor

Căpșunile Vikoda sunt fructe de pădure de zi scurtă. Fructele încep târziu. Se recomandă plantarea lor alături de soiuri de căpșuni timpurii. Acest lucru creează efectul de fructificare continuă în plantațiile de căpșuni.

Tufișuri și lăstari

Vikoda produce tufișuri viguroase, răspândite. Plantele pot ajunge la o înălțime de 35 de centimetri. La plantarea răsadurilor, distanța dintre gropi trebuie mărită. Cu toate acestea, pentru a crește randamentul, două plante sunt adesea plantate într-o singură groapă. Acest lucru are ca rezultat un sistem radicular mai robust.

Căpșunile din acest soi produc puțini stoloni, iar plantațiile nu sunt îngroșate cu „pui”, dar această caracteristică nu este o calitate pozitivă pentru propagarea soiului.

Înflorire și fructificare

Straturile de căpșuni înfloresc uniform la sfârșitul lunii iulie. Atât florile masculine, cât și cele feminine se formează într-o singură inflorescență. Vicoda este o varietate cu coacere târzie, dar perioada de fructificare este destul de lungă. Acest hibrid olandez este ușor susceptibil la putregaiul cenușiu al fructelor, așa că nu este necesară căptușirea tufișurilor cu paie. S-a observat că afidele și acarienii căpșunilor atacă rareori această varietate de căpșuni.

Randamentul și gustul fructelor de pădure

În ciuda aromei uimitoare a fructelor de pădure coapte, gustul fructelor Vikoda este mediu: 4 din 5 puncte posibile. Fructele formează adesea dubluri, mai ales în timpul primei perioade de fructificare. Căpșunile coapte își păstrează vârful alb.

Notă: Un fruct copt poate cântări până la 120 de grame. Cu o îngrijire adecvată, un singur tufiș poate produce până la 1 kilogram de fructe de pădure coapte pe sezon.

Un tufiș poate crește într-un singur loc timp de 4 ani, după care plantațiile ar trebui întinerite, altfel fructele de pădure vor deveni rapid mai mici.

Imunitate la boli

Vicoda are o imunitate ridicată la diverse tipuri de putregai și infecții bacteriene. Căpșunile sunt practic imune la mucegaiul cenușiu, făinarea praf și pătarea cu găuri. Pentru a preveni bolile fungice, tăierea se efectuează primăvara și toamna.

Rezistență la temperaturi scăzute

Vikoda s-a dovedit a fi un soi de căpșuni rezistent la fluctuațiile de temperatură, fiind potrivit pentru cultivarea în Munții Ural și Siberia. Căpșunile olandeze pot supraviețui iernii fără adăpost suplimentar.

Tehnologia agricolă de cultivare

Pentru a obține o recoltă abundentă de fructe de pădure aromate, este esențial să urmați practicile agricole adecvate și instrucțiunile de îngrijire a plantelor. Este crucial să alegeți locația potrivită pentru plantarea căpșunilor și să respectați instrucțiunile de rotație a culturilor.

Cei mai buni predecesori și vecini

Principala regulă pentru alegerea predecesorilor de căpșuni este evitarea plantării în straturi unde au fost cultivate alte culturi de fructe de pădure. Cei mai buni predecesori pentru Vikoda sunt:

• toate tipurile de leguminoase;
• morcov;
• pătrunjel, mărar;
• porumb;
• ridiche;
• usturoi.

Nu este recomandabil să plantați căpșuni după cartofi, ardei grași sau iuți sau castraveți.

Se recomandă plantarea de gălbenele sau gălbenele lângă straturile de căpșuni; aceste plante resping insectele dăunătoare.

Pregătirea paturilor și a răsadurilor

Înainte de plantarea răsadurilor, se efectuează o serie de măsuri pregătitoare: solul este săpat la o adâncime de până la 30 de centimetri, slăbit, buruienile sunt îndepărtate, solul este dezinfectat și se aplică îngrășăminte.

Este important să distribuiți corect găurile, plasându-le în model de șah, la o distanță de 40-50 de centimetri una de cealaltă.

Tehnologie pas cu pas pentru plantarea tufișurilor

În solul pregătit, marcați găurile conform planului de plantare. Găurile de plantare ar trebui să aibă o adâncime de aproximativ 20 de centimetri. Adăugați un amestec de humus și nisip în fiecare groapă, adăugând o mână de cenușă de lemn. Umeziți groapa cu apă caldă care conține permanganat de potasiu sau turnați apă clocotită peste ea.

Tufa este plasată în centrul gropii, întinzând cu grijă rădăcinile. Vicoda poate fi plantată cu două rădăcini per groapă. Apoi, căpșunile tinere sunt acoperite cu pământ și udate la rădăcini.

Un set de măsuri de îngrijire

Pentru a asigura o recoltă fructuoasă de căpșuni, grădinarii trebuie să implementeze în mod regulat un set complet de măsuri de îngrijire a plantelor. Vicode necesită udare și fertilizare la timp, precum și tratamente preventive împotriva insectelor dăunătoare.

Udarea și fertilizarea

Umiditatea stagnantă în jurul rădăcinilor plantelor de fructe de pădure este inacceptabilă; udarea excesivă duce rapid la boli fungice. Prin urmare, irigarea este ajustată în funcție de condițiile meteorologice.

Irigarea prin picurare este cea mai bună metodă pentru irigarea straturilor de căpșuni. Udarea trebuie făcută dimineața sau seara, folosind apă caldă.

Îngrășămintele minerale lichide sunt folosite pentru fertilizare. O dată pe sezon, înainte de înflorire, se recomandă hrănirea plantelor de căpșuni cu gunoi de pui infuzat, diluat cu apă într-un raport de 1:3. Evitați să lăsați îngrășământul organic să picure pe frunzele plantei.

Controlul buruienilor și mulcirea solului

După udare, tufele de Vicoda se slăbesc și se plivesc. Cultivarea trebuie să fie superficială, la o adâncime de cel mult 5 centimetri. Plivirea regulată este necesară pentru a preveni apariția bolilor fungice. Căpșunile sunt apoi mulcite cu un amestec de compost și nisip de anul trecut.

Fertilizare

Vikoda se caracterizează printr-o formare slabă de stoloni. Acest lucru este convenabil, deoarece plantațiile nu sunt supraaglomerate cu urmași, dar este și mai dificil de propagat. Pentru a stimula formarea stolonilor, se recomandă hrănirea tufișurilor cu îngrășăminte cu azot după ce fructificarea s-a terminat.

Notă: Aplicați îngrășământul lichid direct pe rădăcinile plantei, evitând contactul cu frunzele și tulpinile.

Tratamente preventive

Pentru a preveni bolile fungice, plantele sunt pulverizate de două ori pe sezon cu o soluție de permanganat de potasiu sau verde strălucitor: 10 picături de verde strălucitor la 10 litri de apă sunt suficiente. Unii grădinari folosesc soluții de iod.

Pregătirea pentru iarnă

Căpșunile Vikoda tolerează bine înghețul și iernile reci. Nu necesită protecție suplimentară de iarnă. Cu toate acestea, unii grădinari grijulii acoperă straturile de grădină cu paie sau agrofibre speciale în toamnă, după tăierea tufișurilor.

Metode de reproducere

Metoda principală de propagare a Vikodei este prin stoloni, dar se folosește și divizarea. Nu se recomandă cultivarea răsadurilor din semințe colectate manual, deoarece Vikoda este un hibrid, iar răsadurile pierd adesea principalele avantaje ale soiului-mamă.

Înrădăcinare prin tendrili

După recolta finală, căpșunile sunt hrănite cu îngrășăminte bogate în azot pentru a încuraja planta mamă să producă mai mulți stoloni. Lăstarii prind rădăcini lângă planta adultă. După o lună, tulpina de legătură este tăiată, dezgropată și transplantată la locația lor permanentă. Primele fructe de pădure vor apărea pe acești lăstari în sezonul următor.

Prin împărțirea tufișului

Vikoda crește în același loc, fără a fi replantată, timp de aproximativ patru ani. Tufa poate fi apoi dezgropată și divizată. Căpșunile olandeze au un sistem radicular puternic. O singură tufă poate fi ușor divizată în patru sau cinci plante noi. Cel mai bun moment pentru divizare este sfârșitul lunii august până la începutul lunii septembrie.

Semințe

O metodă consumatoare de timp, dar care nu dă roade. Vikoda este o căpșună hibridă. Semințele culese manual produc plante care își pierd caracteristicile varietale primare.

Recenziile grădinarilor despre soi

Denis Iurievici Petuhov, 54 de ani, Ceboksari: „O boabă excelentă, cu fructe mari. Se păstrează proaspătă mult timp. O plantez în grădina mea lângă soiuri timpurii. Când soiurile timpurii au terminat de fructat, Vikoda se bucură cu o nouă recoltă. Deoarece dă roade la sfârșitul lunii iulie, pe căldură, necesită udare suplimentară, dar în rest, este o varietate fără probleme. Din fructele de pădure se face o dulceață delicioasă, iar căpșunile sunt, de asemenea, excelente pentru congelare pentru iarnă.”

Maria Aleksandrovna Scheglova, 48 de ani, Moscova: „Un soi rezistent la frig, care se adaptează bine la clima din regiunea Moscovei. Îl cultiv de cinci ani și nu a avut niciodată nicio boală a căpșunilor. Recolta este impresionantă; pot culege până la un kilogram de fructe de pădure aromate dintr-o singură tufă. Căpșunile sunt mari, singurul dezavantaj fiind vârful alb distinct, care rămâne chiar și atunci când sunt complet coapte. Boabele sunt ușor acrișoare, dar foarte aromate. Sunt perfecte pentru dulceață și pentru consumul proaspăt.”