Cauzele bolilor castraveților în teren deschis și cum să le combatem

Chiar și grădinarii experimentați se confruntă adesea cu boli ale castraveților, care pot reduce randamentele. Pentru a preveni deteriorarea legumelor, este important să detectați prompt semnele bolii și să începeți tratarea culturilor pomicole.

De ce este castravetele bolnav?

Există multe motive pentru care castraveții se îmbolnăvesc. Cele mai frecvente cauze includ următoarele:

1. Climă nefavorabilă. Multe soiuri de castraveți reacționează negativ la fluctuațiile bruște de temperatură și nu tolerează bine înghețul. Când temperaturile scad semnificativ, plantele încep să se ofilească deoarece nu absorb nutrienții în cantități suficiente, iar în climatele calde, frunzele se usucă.
2. Umiditatea solului. Umiditatea excesivă duce la dizolvarea nutrienților, împiedicând rădăcinile să primească componentele necesare și încetinind formarea fructelor.
3. Umiditatea aerului. Umiditatea atmosferică necorespunzătoare încetinește creșterea, slăbește imunitatea plantelor și promovează dezvoltarea a numeroase boli.
4. Proporții incorecte de îngrășământ. Prea mult sau prea puțin îngrășământ slăbește plantele și le crește susceptibilitatea la infecții fungice.

Principalele boli și simptomele asociate

Fiecare boală a castraveților este caracterizată prin semne specifice care pot fi detectate prin inspecția vizuală a plantelor. Odată ce legumele sunt infectate, este important să se determine boala subiacentă și cauza infecției.

Ofilirea castraveților de către Fusarium

Temperaturile ambientale necorespunzătoare duc la infestarea cu spori fungici și la moartea plantelor. Sporii pătrund prin rădăcini slăbite sau frunze deteriorate. Fusarium se dezvoltă mai rapid în condiții mai reci. Udarea excesivă sau cultivarea necorespunzătoare a solului pot, de asemenea, declanșa boala.

Depistarea ofilirii cauzate de fusarium în stadiile incipiente este practic imposibilă, deoarece simptomele acesteia apar la plantele mature în timpul înfloririi active. Ofilirea cauzată de fusarium distruge sistemul vascular al tufișurilor. Pe tulpini și frunze apar vase întunecate. Gulerul bazal și rădăcinile încep treptat să putrezească, tulpina devine subțire, iar frunzișul se îngălbenește. În timp, plantele infectate se ofilesc și mor.

Mucegaiul pufos al castraveților

Răspândirea mucegaiului pufos este facilitată de dăunătorii care infestează părțile supraterane ale plantelor. Infestarea are ca rezultat apariția unor pete galben deschis, uleioase, pe frunziș. În timp, partea inferioară a frunzelor se acoperă cu un strat albastru, iar petele se măresc, provocând ondularea și uscarea frunzelor.

Morțirea frunzelor încetinește dezvoltarea și formarea fructelor. Dacă castraveții nu sunt protejați de boli în timp util, își vor pierde aroma și suculența.

Mucegaiul praf pe castraveți

Mucegaiul praf se răspândește prin miceliu pe frunze. În timp, ciupercile cresc, formând un strat alb. Mucegaiul praf provoacă uscarea frunzelor și perturbă fotosinteza. Mucegaiul praf afectează cel mai adesea plantele cu sol care conține niveluri ridicate de azot.

Castraveții cultivați în climate calde cu precipitații constante sunt deosebit de vulnerabili.

Mozaic pe castraveți

Mozaicul este o boală virală care nu este afectată de substanțe chimice. Virusul se află în celulele vii, dar poate supraviețui câțiva ani în frunzișul uscat și în sol. Castraveții afectați de mozaic suferă distrugerea țesuturilor, ceea ce perturbă fructificarea și duce în cele din urmă la moartea plantei.

Putregaiul rădăcinii castraveților

Putregaiul rădăcinilor provoacă moartea răsadurilor tinere cultivate în sere. Factorul cheie care determină nivelul pierderii de randament este momentul infectării. Cu cât răsadurile sunt infectate mai devreme, cu atât sunt mai mari pagubele aduse castraveților.

Primele simptome ale bolii încep să apară după transplantarea răsadurilor în locația lor permanentă. Gulerul rădăcinii devine maro, apoi negru, frunzele se îngălbenesc treptat și se ofilesc, iar ovarele mor.

Cladosporioza castraveților

Cladosporioza atacă activ culturile slăbite. Boala se caracterizează prin apariția de pete pe legume. Dacă nu este tratată, zonele pătate se vor transforma în ulcere gri. Când majoritatea fructelor se acoperă de ulcere, acestea devin improprii pentru consum. Drept urmare, o parte semnificativă din randament se pierde.

Agenții patogeni ai cladosporiozei rămân pe plante din cauza dezinfecției inadecvate și a acumulării de resturi vegetale pe sol. Dacă culturile nu sunt pulverizate cu agenți de protecție, boala poate distruge o mare parte din recoltă în câteva zile.

Mana bacteriană a castraveților

Mana bacteriană se dezvoltă din cauza umidității ridicate. Legumele afectate își pierd aroma, aspectul comercializabil și durata de valabilitate. Mana bacteriană provoacă apariția de pete pe frunze. Dacă nu sunt tratate, petele uleioase se vor usca, provocând apariția de găuri în centru.

Bacterioza este transmisă de bacterii patogene. Infecția se răspândește prin resturi vegetale sau material semințe. Agenții patogeni infectează cotiledoanele, care apoi se răspândesc la frunze.

Ascochitoza castraveților

Primele semne ale mana ascocitozei pot fi detectate la răsaduri. Pe măsură ce semințele se maturizează, apar pete pe toate părțile răsadurilor, crescând treptat în dimensiune. Dacă apar daune severe, creșterea încetinește și frunzele cad. Dacă mana ascocitozei nu este tratată, o parte semnificativă din recoltă se poate pierde.

Mucegai pufos

Mucegaiul pufos se răspândește în condiții de umiditate, așa că infecția apare adesea după ploi abundente. Frunzele verzi afectate de boală încep treptat să se ofilească și să se rideze. Îngălbenirea se dezvoltă pe suprafața superioară a frunzelor, care în cele din urmă se înnegresc. Lipsa tratamentului protector duce la uscarea plantațiilor și la răspândirea bolii la plantele vecine.

Mucegaiul pufos este răspândit și de insecte dăunătoare, inclusiv muște albe și afide. Acești dăunători răspândesc zoospori, mărind semnificativ suprafața afectată.

Putregaiul alb

Putregaiul alb se răspândește prin sol, unde pătrunde în tulpinile inferioare. Boala este cea mai activă în timpul temperaturilor scăzute și al fluctuațiilor bruște de temperatură.

Putregaiul alb provoacă ofilirea părții superioare și inferioare a plantei. Părțile afectate își pierd culoarea și se acoperă cu un strat alb. Pe tulpina tăiată se formează scleroți fungici întunecați.

Rizoctonia

Infestarea castraveților cu rizoctonie poate fi detectată din timp: unele răsaduri transplantate nu se vor dezvolta, iar răsadurile vor fi răsucite de-a lungul nervurii principale. Plantele infectate mature apar atrofiate, iar putregaiul întunecat apare pe porțiunile supraterane. Rizoctonia afectează cel mai adesea castraveții cultivați în straturi deschise.

Ofilire sau traheomicoză

Castraveții se ofilesc adesea atunci când sunt cultivați în sere. Această boală este cauzată de deteriorarea sistemului vascular, plantarea în sol dens și fertilizarea inadecvată. Traheomicoza poate fi identificată după aspectul frunzelor: acestea încep să se îngălbenească, să se onduleze, să se usuce și să cad.

Necroza castraveților

Necroza frunzelor este o infecție cauzată de deficiențele de nutrienți din sol. Țesutul frunzelor moare adesea din cauza lipsei de mangan, fosfor și potasiu. La plantele afectate de necroza frunzelor, frunzele devin albastru închis. Dacă frunzele afectate nu sunt tratate cu agenți de protecție, vor apărea pete maronii, iar boala se va răspândi la plantele din apropiere.

Mucegai negru sau „arsură” a frunzelor de castravete

Frunzele mai vechi ale plantelor de legume sunt mai susceptibile la arsuri. Pe măsură ce se dezvoltă mucegaiul negru, pe suprafața frunzei apar pete cu un strat protector. Pe măsură ce boala progresează, petele se măresc și provoacă moartea țesuturilor. O margine maronie rămâne acolo unde a căzut țesutul mort. Mucegaiul negru se răspândește prin materialul semințe infectat și resturile vegetale rămase în paturi în timpul iernii.

Virusul mozaicului castraveților

Virusul mozaic se răspândește prin semințe, în seva plantelor infectate în timpul transplantării și atunci când plantele sănătoase și cele bolnave sunt cultivate una lângă alta. Virusul pătrunde în țesuturi. Deoarece virusul poate persista în sol și în resturile vegetale, tratamentele de protecție regulate pot proteja castraveții.

Mozaic de castravete pătat verde

Mozaicul pătat este tipic pentru castraveții cultivați în sere. Plantele afectate se dezvoltă slab, frunzele se deformează și se pătează. Fructele devin mici și capătă un gust amar. În cazuri rare, pe suprafața legumelor apar pete necrotice.

Dacă sursa de infecție este materialul seminței, boala apare de obicei la 2-3 săptămâni după plantarea în seră. Dacă sursa este solul sau resturile vegetale, semnele bolii mozaicului pătat pot să nu fie detectate decât la cel puțin o lună după transplantarea răsadurilor în pământ.

Mozaic comun de castravete

O formă comună de boală mozaică este frecventă la castraveții de seră. Semnele bolii includ încrețirea frunzelor răsadurilor tinere. Pe măsură ce boala progresează, marginile lamelor frunzelor se ondulează și apar pete pe suprafața lor. Dacă nu sunt tratate, plantele vor încetini creșterea, iar randamentul va fi redus semnificativ.

Cloroză

Dezvoltarea clorozei poate fi detectată prin formarea numeroaselor pete galbene pe frunziș. În timp, zonele dintre nervuri devin și ele galbene. Această schimbare de culoare se datorează lipsei de clorofilă. Această substanță nu este produsă din cauza fertilizării necorespunzătoare sau a atacurilor dăunătorilor.

Frunze curbate

Infecția fungică este principala cauză a ondulării frunzelor. Ondularea frunzelor se manifestă prin deformarea plantei, lăstari strâmbi și modificări ale dimensiunii internodurilor. Boala progresează, ducând la moartea mugurilor și încetarea fructificării. Primele simptome pot fi observate la începutul primăverii, când încep să apară primele frunze - se formează un strat ceros pe ele, iar după un timp, acestea mor.

Cum și ce să tratezi tufișurile de castraveți în condiții de teren deschis și de seră

În funcție de cultivarea castraveților, fie în câmp deschis, fie în seră, trebuie utilizate metode adecvate de control al bolilor. Tratamentul depinde și de natura și progresia infecției.

Tratamentul bolilor virale

Principala măsură de combatere a infecțiilor virale este pulverizarea cu agenți de protecție. Substanțele eficiente includ o zeamă Bordeaux cu concentrație scăzută, oxiclorură de cupru și fungicidul Abiga-Peak. De asemenea, este necesar să se respecte practicile agricole standard, să se aplice o cantitate suficientă de îngrășăminte și să se inspecteze periodic spațiile verzi pentru a detecta din timp simptomele infecției.

Combaterea bolilor bacteriene

Substanțele chimice sunt rareori folosite pentru combaterea bolilor bacteriene, deoarece sunt ineficiente. Dacă bacteriile se răspândesc prin vasele de sânge ale castraveților, este necesară tăierea. Formarea plantațiilor și tăierea până la țesut sănătos ajută la oprirea progresiei bolii. După fiecare tăiere, plantele sunt dezinfectate cu o soluție de alcool.

Dacă infestarea bacteriană este severă, este recomandabil să distrugeți castraveții afectați pentru a preveni răspândirea bolii la plantele vecine. Îndepărtarea regulată a buruienilor, menținerea unui microclimat favorabil și fertilizarea sunt, de asemenea, necesare ca măsură preventivă.

Tratamentul infecțiilor fungice ale castraveților

Pentru combaterea bolilor fungice, inclusiv a Alternariozei, o metodă eficientă este tratarea castraveților cu o soluție 1:2 de iod și apă rece. Tulpinile plantelor se tratează la 10-15 cm de suprafața solului. Pentru a elimina simptomele bolii, se aplică iod la fiecare 3-4 zile până când sporii fungici sunt complet distruși.

Dăunătorii castraveților și cum să îi controlezi

Pe lângă infecții, dăunătorii pot reduce și randamentul castraveților. Pentru a vă proteja plantele, familiarizați-vă cu dăunătorii și priviți-le aspectul în imagini. Acest lucru vă va ajuta să identificați dăunătorii și să începeți să-i combateți prompt.

Afide

Detecta afide pe castraveți Dăunătorul poate fi observat vizual - se găsește în număr mare pe plantații. Acești dăunători mici și verzi pot deteriora rapid frunzele, ovarele și inflorescențele, ducând la încetarea fructificării. Afidele reprezintă cea mai mare amenințare pentru răsadurile tinere. Paraziții secretă un lichid dulce care dăunează răsadurilor, le împiedică să încolțească și atrage și alte insecte.

Imediat după detectarea afidelor, trebuie efectuată pulverizarea protectoare. Următoarele sunt utilizate pentru combaterea afidelor:

• infuzie de coajă de ceapă;
• soluție de peroxid de hidrogen;
• un amestec de soluție de sodă și săpun.

Musca albă

Odată ce se stabilesc pe castraveți, muștele albe depun ouă și infestează plantele însele. Simptomele infestării includ:

• apariția petelor albe și a unui strat lipicios pe frunze;
• prezența larvelor;
• cantități mari de frunze care cad;
• schimbarea formei și culorii originale a frunzelor.

O modalitate eficientă de a combate muștele albe este tratarea lor cu infuzie de păpădie, verde strălucitor și soluție de usturoi. Când cultivați castraveți în sere, puteți folosi bandă adezivă sau bucăți de pânză acoperite cu miere.

Lucrări de întreținere preventivă

Prevenirea răspândirii bolilor și a infestărilor cu dăunători este posibilă prin măsuri preventive. Acestea includ:

1. Tratamentul semințelor înainte de semănat. Deoarece virusurile pot infecta semințele, acestea trebuie dezinfectate și tratate termic înainte de semănat.
2. Întărire. Înainte de a transplanta răsadurile în aer liber, acestea sunt scoase periodic afară pentru a permite adaptarea treptată la noile condiții. Timpul în care răsadurile stau afară trebuie crescut treptat.
3. Asigurarea unui microclimat favorabil. Pentru a cultiva castraveți sănătoși, este necesar să se controleze temperatura și umiditatea mediului ambiant.
4. Practici agricole. Îngrijirea adecvată a castraveților este principala măsură de prevenire a bolilor. Pentru a reduce riscul de deteriorare a plantelor, udarea regulată, afânarea, plivirea și mulcirea sunt esențiale.

Îngrijirea preventivă nu garantează o creștere sănătoasă și adecvată a castraveților, dar reduce semnificativ probabilitatea apariției bolilor. Acordarea unui pic de timp îngrijirii legumelor poate ajuta la prevenirea unui număr de complicații.