Caracteristicile și descrierea soiului de castravete Parisian Gherkin, cultivare

Castraveții murați mici (de până la 10 centimetri) au devenit atât de populari printre bucătarii amatori încât au apărut soiuri speciale de castraveți murați, care produc o recoltă densă și crocantă în cantități mari. Castraveții murați pariziani sunt unul dintre cei mai căutați, productivi și ușor de cultivat membri ai acestei familii și aș dori să vă povestesc despre ei.

Principalele caracteristici și descrierea soiului

Castravetele parizian este un soi de castravete cu coacere timpurie, destinat cultivării în regiunile centrale ale Rusiei. Conform descrierii sale, are un randament ridicat (până la 4 kilograme pe metru pătrat de suprafață de plantare) și este cultivat în sere, grădini vegetale și teren deschis. Fructele sunt ferme, cu o aromă distinctă, mici (6-10 centimetri), fusiforme și de un verde intens, cu coșuri mari.

Acest soi este polenizat de albine, necesitând insecte. Numărul mare de flori femele asigură o recoltă bună. Fructele sunt de un verde strălucitor, ușor dungate și au coșuri mari. Au dimensiuni uniforme. Dacă nu sunt recoltate la timp, nu cresc în lungime, devenind mai mari și în formă de butoi.

Pot fi plantate din semințe în teren deschis sau cultivate din răsaduri. Sunt potrivite pentru conservare și consum în stare proaspătă.

Avantajele și dezavantajele castravetelui parizian

Soiul este popular printre grădinari, crește mult la nord de regiunile centrale, iar avantajele sale incontestabile includ:

• randament bun și transportabilitate a soiului;
• rezistență la principalele boli tipice castraveților (făinarea praf și mucegaiul pufos);
• castraveții nu sunt amari;
• este un soi rezistent la secetă;
• tehnici simple de cultivare.

Dezavantajele includ:

• creșterea rapidă a fructelor și „înbutirea” acestora;
• nevoia de sprijin;
• necesitatea unei polenizări suplimentare atunci când se cultivă într-o seră sau sub film.

Avantajele depășesc în mod clar dezavantajele, iar castraveții au un gust excelent și arată bine în borcane.

Cerințe de bază pentru semănat

Pentru straturile de castraveți, alegeți o zonă însorită și fertilă; plantele nu se dezvoltă bine în soluri grele.

Important: Dacă pachetul de semințe este etichetat „acoperit” sau „granulat”, înseamnă că au fost tratate cu produse antidăunătoare și un stimulent de creștere. Aceste semințe germinează mai bine și sunt mai potrivite pentru cultivarea în aer liber.

Datele de plantare

Când se seamănă în seră, castraveții trebuie plantați în 1-2 zile ale lunii mai; când se plantează în teren deschis, în ultima zi a lunii mai, începutul lunii iunie.

Perioada de coacere a fructelor este de 40-45 de zile de la răsărire.

Selectarea și pregătirea unui amplasament

Pentru castraveți, alegeți zone deschise, însorite, fertilizate generos cu materie organică. Nu trebuie plasate mai mult de 3-4 plante pe metru pătrat. Pentru a ușura îngrijirea, legați plantele de spalieri. Pentru o recoltă mai bună, creați un pat de grădinărit înălțat.

Plantarea semințelor de castravete

Semințele granulate nu necesită prelucrare suplimentară; acestea sunt semănate direct în sol cald sau în cupe de turbă pentru a fi plasate în patul de grădină fără a transplanta răsadurile, deoarece castraveții nu tolerează foarte bine transplantarea.

Dacă semințele nu au fost achiziționate, ci recoltate independent (acest lucru este posibil pentru acest soi), acestea trebuie calibrate (turnați semințele într-un recipient cu apă); semințele mari cu caracteristici bune se vor scufunda pe fundul recipientului, în timp ce semințele goale vor pluti.

Apoi, semințele selectate trebuie înmuiate într-o soluție de permanganat de potasiu sau sare timp de 12 ore și apoi uscate. Pentru a asigura o germinare corectă, castraveții sunt uneori așezați în tifon umed până când apar primii muguri. Semințele sunt apoi plantate în recipiente cu pământ, acoperite cu sticlă sau plastic și așezate într-un loc însorit, de obicei pe pervazul unei ferestre. După ce apar două perechi de frunze, răsadurile sunt mutate într-o seră sau pe teren deschis.

Cei mai buni predecesori ai castraveților sunt roșiile și leguminoasele.

Nuanțe ale îngrijirii plantelor

Castraveții necesită plivire, udare adecvată și fertilizare regulată. Plantele fixate cu stâlpi asigură o ventilație mai bună și reduc riscul de boli. Dacă castraveții castraveți vor fi cultivați într-o seră (aceștia prosperă în sere de policarbonat, unde plantele primesc suficientă căldură și lumină), aceștia ar trebui polenizați manual, deoarece soiul nu se autopolenizează.

Dressing de top

Castraveții murați parizieni se fertilizează mai întâi înainte de înflorire. Folosiți gunoi de găină, uree și superfosfat. Fertilizați la fiecare două săptămâni după aceea. Castraveții necesită un sol ușor și bine drenat, așa că trebuie afânați și pliviți bine.

Udare

Castravetul murat parizian necesită udare regulată, dar nu tolerează excesul de umiditate la fel de bine ca și lipsa acesteia. Primăvara, udați straturile de flori la fiecare cinci zile. Planta trebuie udată dimineața sau seara, folosind apă la temperatura camerei. În timpul înfloririi și fructificării, udați o dată la două zile, folosind aproximativ 7 litri de apă per plantă. După udare, afânați solul din strat.

Boli

Soiul este rezistent la mucegaiul praf și la mucegaiul pufos și, cu practici de cultivare adecvate, poate fi cultivat fără a fi nevoie de pulverizare chimică. Bolile care pot afecta castraveții murați francezi includ:

1. Boala mozaicului castraveților se caracterizează prin apariția unor pete gălbui sau albe pe frunze. Frunzele devin mai subțiri, fructele încetinesc creșterea, se deformează și își pierd aspectul comercial. În acest caz, plantele afectate sunt distruse, iar solul este dezinfectat cu o soluție de înălbitor.
2. Boala bacteriană provoacă apariția de pete maronii pe frunze și fructe. În acest caz, plantele sunt tratate cu o soluție de zeamă bordeleză.
3. Dacă se detectează mucegaiul praf, plantele sunt tratate cu fungicide adecvate (de exemplu, Kemifos), conform instrucțiunilor.

Plivirea regulată și udarea adecvată vor reduce la minimum riscul de infecție a plantelor.

Dăunători

Principalii dăunători ai castraveților sunt:

1. Afide. Pentru a scăpa de acești dăunători, plantele pot fi pulverizate cu infuzie de usturoi sau ardei roșu; grădinarii folosesc adesea infuzie de rostopască. În cazuri grave, se poate folosi Intavir sau Fitoverm.
2. Musca germenilor este un alt dăunător care afectează castraveții. Dacă apare, pulverizați castraveții cu Kemifos sau Fufanon.

Pentru a preveni apariția afidelor pe proprietatea dumneavoastră, trebuie să monitorizați coloniile de furnici și să distrugeți cuibul imediat după ce apar.

Recoltarea și depozitarea

Castraveții se recoltează o dată la două zile; dacă sunt recoltați mai rar, devin grunjoși și își pierd aspectul comercial. Acest soi este excelent pentru salate, consum proaspăt, murături și marinare.

Potrivit grădinarilor, acest soi este ușor de cultivat în grădină datorită întreținerii reduse, toleranței la secetă, gustului excelent și potențialului de vânzare. Borcanele cu castraveți curați, crocanți și delicioși vor încânta orice gospodină.