Practici agricole pentru cultivarea roșiilor în sere și în teren deschis

Cultivarea plantelor de legume necesită respectarea anumitor reguli în timpul plantării și al îngrijirii ulterioare. Urmând nuanțele tehnicilor de cultivare a roșiilor, puteți obține o recoltă abundentă cu un efort minim depus.

Unde este cel mai bun loc pentru a cultiva roșii?

Diferite soiuri de roșii sunt potrivite pentru anumite regiuni. Unele soiuri dau fructe doar în climate calde, în timp ce altele pot prospera în orice condiții meteorologice. Soiul determină, de asemenea, locația de plantare - fie în teren deschis, fie într-o seră.

Cele mai bune soiuri

Din varietatea largă de roșii, puteți alege cele mai bune soiuri pentru cultivarea în seră sau în aer liber. Atunci când alegeți roșii, luați în considerare toleranța lor la temperatură, timpul de coacere, caracteristicile de creștere și o serie de alți factori.

Pentru condiții de seră

Soiurile de roșii nedeterminate sunt cel mai adesea cultivate în sere. Aceste soiuri sunt plante stufoase, cu creștere deschisă, cu tulpini groase, care produc numeroase ciorchini în timpul sezonului de creștere.

În practică, cele mai bune randamente dintre soiurile de seră au fost demonstrate de Kasamori, King of Giants, Pink Paradise, Sir Elian și Cio-Cio-San. Fiecare dintre aceste soiuri este fiabil productiv și rezistent la infecțiile comune.

Pentru zonă deschisă

Atunci când alegeți soiuri pentru cultivare în aer liber, se recomandă alegerea roșiilor cu cocție timpurie, care sunt compacte și nu necesită tăiere. Selectarea atentă a soiului potrivit este importantă, deoarece unele soiuri se dezvoltă bine și produc fructe cel mai bine în aer liber. Cele mai bune soiuri pentru cultivarea în aer liber includ: Bull's Heart, Raspberry Giant, Premium, Flash și Mikado.

Cum se pregătește solul pentru roșii

Pregătirea solului contribuie la formarea corectă a sistemului radicular și la creșterea tufișurilor. În funcție de locul în care vor fi cultivate roșiile, există mai multe caracteristici specifice ale lucrărilor pregătitoare.

În seră

Solul din serele de policarbonat pierde rapid nutrienți și devine inutilizabil după câțiva ani. Când planificați plantarea roșiilor, adăugați în sol următoarele substanțe nutritive fertilizante:

• sol gazon;
• humus;
• compost;
• turbă.

Lucrările pregătitoare se desfășoară în două etape. Toamna, se adaugă materie organică în sol, îndepărtând stratul superior până la o adâncime de cel puțin 30 cm. Buruienile uscate, turba sau ramurile vechi rupte sunt folosite ca bază pentru straturile de seră. Baza este apoi acoperită cu un amestec fertil de sol. Cu o lună înainte de apariția înghețului, se recomandă cultivarea solului pentru a crește concentrația de azot. Acest lucru va ajuta roșiile să se dezvolte mai viguros după plantare.

De asemenea, puteți îmbunătăți fertilitatea solului prin adăugarea de sare de potasiu și superfosfat.

Odată cu venirea primăverii, solul este afânat, curățat de buruienile încolțite și presărat cu cenușă de lemn. Dacă îngrășământul a fost aplicat toamna, re-fertilizarea nu este necesară. Tratamentul de primăvară se efectuează cu o săptămână înainte de plantare.

În teren deschis

Când plantați roșii în aer liber, va trebui să pregătiți un sol afânat, fertil, bogat în materie organică. După recoltarea culturilor anterioare, săpați solul și îndepărtați resturile vegetale. Apoi, adăugați compost, superfosfat și cenușă. Evitați să spargeți toate bulgările de pământ înainte de iarnă, deoarece acestea vor permite solului să absoarbă mai bine apa topită în primăvară.

După ce solul s-a dezghețat, săpați-l de mai multe ori. Dacă solul este dens, adăugați vermiculit. Se poate adăuga compost sau gunoi de grajd în timpul săpatului pentru a îmbunătăți fertilitatea.

Tehnologia agricolă a tomatelor

Pentru a obține o recoltă abundentă de roșii, este esențial să se creeze condiții de mediu favorabile și să se asigure o îngrijire completă a răsadurilor. Respectarea strictă a practicilor agricole adecvate va ajuta la evitarea problemelor comune și la creșterea randamentelor.

Temperatura, iluminatul și umiditatea

Majoritatea soiurilor de roșii sunt termorezistente, iar temperatura mediului ambiant și temperatura solului la adâncimea de plantare sunt factori importanți pentru ele. Roșiile trebuie păstrate la temperaturi de cel puțin 15 grade Celsius, deoarece rădăcinile nu se vor dezvolta la temperaturi mai scăzute. Înainte de plantare, verificați prognoza meteo și asigurați-vă că nu există risc de îngheț.

În funcție de stadiul de dezvoltare al culturii, temperatura optimă se modifică:

1. Din momentul semănatului până la apariția primelor lăstari, temperatura se menține între 15-20 de grade.
2. Când apar primii muguri de roșii, temperatura se scade la 12-15 grade Celsius în timpul zilei și la cel puțin 8 grade Celsius noaptea. Aceste temperaturi trebuie menținute timp de 5-7 zile.
3. În perioada următoare, temperatura necesară este de 20-26 de grade pe vreme senină și de 17-19 în zilele noroase.

Pe tot parcursul sezonului de creștere, plantele de tomate necesită lumină naturală constantă, așa că ar trebui semănate într-un loc însorit. Dacă plantele sunt plantate în sere sau în interior, ar trebui folosite surse suplimentare de lumină pentru a compensa.

Umiditatea optimă pentru cultivarea roșiilor este de 60-70%. O umiditate mai scăzută poate întârzia dezvoltarea plantelor. Umiditatea excesivă crește riscul apariției manei și a diferitelor tipuri de putregai.

Ciupirea răsadurilor de roșii

Primii lăstari laterali apar la plantele de tomate în timp ce răsadurile sunt încă în creștere. Acești lăstari laterali fac parte din tulpina principală și, în timp, pe ei se formează ciorchini de fructe. Pentru a evita supraîncărcarea plantelor cu fructe și pentru a împiedica legumele să devină mai mici, îndepărtați periodic excesul de lăstari laterali.

Când plantați răsaduri de roșii, îndepărtați imediat toți lăstarii laterali, care ating aproximativ 1 cm lungime în momentul transplantării. Acesta este un proces care necesită multă muncă, dar ajută la reducerea complexității îngrijirii ulterioare. După transplantarea plantelor în locația lor permanentă, roșiile încep să dezvolte activ lăstari, așa că este important să inspectați toate plantele săptămânal și să îndepărtați lăstarii laterali înainte ca aceștia să devină prea mari.

Udare adecvată

Până la germinare, solul care conține răsadurile este pulverizat o dată pe zi și acoperit cu o folie protectoare. Ulterior, capacul este îndepărtat și răsadurile sunt udate de două ori pe săptămână. Temperatura optimă a apei pentru răsaduri este de 20-25 de grade Celsius. Cel mai bine este să încălziți apa natural, deoarece fierberea epuizează oxigenul necesar răsadurilor.

După transplantarea răsadurilor în locația lor permanentă, nu udați roșiile timp de 7-10 zile. Apoi, umeziți solul pe măsură ce se usucă, folosind 3-5 litri de apă per plantă. Udați roșiile doar la rădăcini, ceea ce este deosebit de important în timpul înfloririi. Irigarea prin asperități poate provoca căderea mugurilor și întârzierea formării fructelor. De asemenea, poate încuraja bolile fungice. În timpul înfloririi, reduceți cantitatea de apă la 1-2 litri per plantă.

În perioada de fructificare, udați roșiile de 1-2 ori pe săptămână, într-un ritm standard. Dacă uitați următoarea udare și solul se usucă semnificativ, reduceți cantitatea de apă la 1 litru per plantă. Altfel, roșiile vor cădea și vor crăpa.

Formarea tufișurilor

Modelarea plantelor implică îndepărtarea frunzelor îngălbenite și a ramurilor deformate și deteriorate. Modelarea este necesară pentru a se asigura că nutrienții din sol ajung doar la părțile sănătoase ale plantei. Tăierea ajută, de asemenea, la îndepărtarea excesului de frunziș pentru a permite luminii naturale să ajungă la fructe.

Afânarea și mulcirea

Mulcirea implică acoperirea solului cu un strat de mulci afânat, care poate include rumeguș, așchii de lemn, frunze, compost și alte materiale. Această tehnică reduce nevoia de udare permițând solului să se usuce lent, chiar și în climate calde. Stratul de mulci creează condiții favorabile pentru microorganisme, care îmbogățesc solul cu nutrienți.

Afânarea solului este cea mai convenabilă metodă de mulcire. Fiecare udare trebuie urmată de afânare pentru a preveni formarea de cruste sau crăparea solului. Afânarea trebuie făcută la o adâncime mică.

Hilling

Umplutura este necesară atunci când la baza tulpinilor se formează mici excrescențe albe și noduroase. Aceste excrescențe reprezintă începutul unui sistem radicular suplimentar și apar din cauza unei deficiențe de nutrienți. În timpul umpluturii, greblați ușor solul spre baza tufișurilor pentru a crea o movilă de aproximativ 10 cm înălțime.

Într-un sezon este suficient să se efectueze umplut de cel mult două ori.

Îngrăşământ

Fertilizarea este necesară pentru o creștere viguroasă și o fructificare la timp. Prima aplicare se face atunci când răsadurile sunt transplantate în sol. Următoarea aplicare se face o lună mai târziu. Ultima aplicare se face cu o săptămână înainte ca cultura să înceapă să se coacă. În acest scop se pot folosi îngrășăminte specializate sau materie organică.

Polenizare

Pentru a poleniza roșiile, este necesar să se cultive în apropiere plante care vor transporta polenul în vânt. Plantele polenizatoare sunt selectate în funcție de soiul de roșii cultivat. Acasă și când se cultivă legume în seră, este permisă polenizarea artificială.

Protecție împotriva dăunătorilor și bolilor

Bolile infecțioase și infestările cu dăunători ai roșiilor sunt cauze frecvente ale reducerii randamentului. Inspecția regulată este esențială pentru a detecta din timp semnele de deteriorare. Dacă observați simptome de boală sau prezența dăunătorilor în sol, utilizați fungicide și insecticide. Tratamentele de protecție pot fi, de asemenea, utilizate preventiv pentru a reduce probabilitatea apariției bolilor și a infestărilor cu insecte.