Descrierea celor mai bune soiuri de clematis Tangut, plantare, creștere și îngrijire

Clematis tangutica diferă de alte clematite prin capacitatea sa de a înflori în mod repetat. Este folosită pentru a decora pergole, garduri vii sau verande în grădină. Aspectul acestei vițe de vie atrage grădinarii. O singură plantă prezintă atât muguri deschiși, cât și nedeschiși. Cultivarea clematitei este ușoară, chiar și pentru începători, și vă puteți bucura de frumusețea ei mult timp.

Descrierea botanică

Clematis tangutica a fost creată prin încrucișarea unor soiuri sălbatice. Este cultivată din 1890, iar țara sa natală este Asia Centrală. Ca aspect, această specie are multe asemănări cu clematisele clasice, dar există și unele diferențe:

• lungimea viței de vie ajunge la 3 m;
• lamele frunzelor sunt semi-ovale, vopsite în culoarea verde deschis;
• florile arată ca niște inflorescențe în formă de clopot și sunt colorate în nuanțe de la galben deschis la aproape portocaliu;
• Diametrul florii variază între 4 și 6,5 cm.

Fiecare inflorescență este formată din patru petale. Când sunt complet deschise, acestea se apleacă în jos. Perioada de înflorire a acestei plante durează aproximativ două luni, începând la începutul verii. În regiunile sudice, cu o îngrijire adecvată, este posibilă înflorirea repetată. Această caracteristică nu este inerentă tuturor soiurilor de clematis Tangut.

Astăzi, sunt cunoscute atât soiuri cu creștere joasă, cât și soiuri cu creștere înaltă. Sunt la fel de populare și au cerințe de cultivare similare. Singura caracteristică distinctivă este potrivirea lor pentru scopuri specifice de design peisagistic.

Regiunile de selecție și cultivare

Clematita Tangut este rezultatul încrucișării speciilor sălbatice, ale căror nume sunt ținute secrete de crescători. Planta nu este cultivată doar în grădini, ci crește și în sălbăticie. Habitatele sale naturale includ:

• Mongolia;
• China de Vest;
• Sud-estul Asiei Centrale.

Vița de vie cultivată este cultivată cu succes în centrul și sudul Rusiei. În regiunile nordice, este necesară o bună izolație pe timpul iernii. Crescătorii continuă să dezvolte noi soiuri de clematite cu caracteristici îmbunătățite și calități ornamentale excelente.

Soiuri populare

Clematis tangutica are o mare varietate de soiuri. Unele au devenit deosebit de populare printre grădinari.

Parcul Lambton

O varietate de tip arbust, cea mai populară. Vița de vie atinge 4 m lungime, iar mugurii au aproximativ 5 cm în diametru. Florile de clematită sunt galbene, devenind foarte vibrante în perioada de vârf a înfloririi.

Graţie

Planta atinge o înălțime maximă de 3,5 m. Diametrul inflorescenței nu depășește 4 cm. Florile sunt de culoare crem sau bej.

Bill McKenzie

O clematită viguroasă, lăstarii săi ating 6 m lungime. Florile ofilite nu se deschid complet nici măcar la vârf. Sunt de un galben pal.

Tiara de Aur

O altă varietate de plantă înaltă, cu tulpini de până la 6 m lungime. Diametrul maxim al florii este de aproximativ 6 cm. La începutul înfloririi, mugurii de clematis seamănă cu niște clopoței lăsați, dar în timp se deschid complet. Culoarea lor este un galben intens. Tulpinile lungi, împodobite cu flori, arată frumos pe suporturi înalte din lemn. Sunt folosite pentru a decora foișoare, a mobila terase și a împodobi porți și arcade din față.

Radarul Iubirii

O clematită foarte populară, este plantată nu doar în aer liber, ci și pe balcoane, pergole și terase. Vițele sale cresc până la maximum 3 metri. Florile, asemănătoare cu felinarele lăsate, sunt galbene. Unii grădinari numesc această varietate „Locator” și o folosesc pentru a decora gardurile vii. Planta este ușor de îngrijit și necesită puțină întreținere.

Aureolină

O varietate olandeză cu tulpini de maximum 3 metri. Clematita înflorește de la începutul verii până la primul îngheț. Florile sunt galben strălucitor. Această varietate cu creștere joasă este potrivită nu numai pentru decorarea pergolelor, ci și pentru plantarea de-a lungul bordurilor. Această varietate este perfectă pentru definirea sau închiderea unui spațiu.

Specificități de cultivare: cum să plantezi și să îngrijești

Îngrijirea și cultivarea clematitelor nu este dificilă, nici măcar pentru grădinarii începători. Cu toate acestea, chiar și acest proces are propriile trucuri și subtilități. Soiul Tunguska nu face excepție, așa că este important să vă familiarizați cu caracteristicile acestor plante în avans pentru a evita greșeli grave ulterioare.

Cerințe privind amplasamentul și solul

Alegerea locului de plantare pentru clematite determină creșterea, dezvoltarea și înflorirea abundentă a acesteia în viitor. Clematitele preferă locații deschise și bine luminate. Evitați să le plantați în zone joase sau în zone cu pânză freatică puțin adâncă. Planta trebuie protejată de curenți de aer, mai ales iarna. Puteți planta viță de vie lângă sau în jurul copacilor cu trunchiuri groase.

Când cultivați clematite, este important să vă asigurați că primesc cel puțin șase ore de soare pe zi. Dacă acest lucru nu este respectat, mugurii vor deveni mai mici, iar înflorirea va fi mai puțin abundentă. Soiul Tangut prosperă în sol fertil și bine drenat. Înainte de plantare, solul este săpat și se adaugă îngrășământ organic. În groapa pregătită se adaugă un strat de drenaj din argilă expandată, cărămidă spartă sau vermiculit.

Datele și modelele de plantare

Clematitele sunt cultivate din răsaduri. Semințele sunt semănate astfel încât plantele să aibă 60 de zile la momentul plantării. De obicei, momentul semănatului este la mijlocul lunii martie, dar acesta poate varia în funcție de regiune. Răsadurile sunt plantate în locațiile lor permanente atunci când solul se încălzește la 14-16°C.

Clematitele sunt folosite pentru decorarea gardurilor vii sau a pergolelor. Prin urmare, se lasă o distanță de 1,5 metri între tufișuri. Acest spațiu este suficient pentru o creștere ulterioară. Groapa de plantare pentru planta tânără este săpată suficient de mare pentru a acomoda un strat de drenaj. Dimensiunea gropii depinde direct de dimensiunea sistemului radicular al răsadurilor.

Când plantați clematite, luați în considerare clima regiunii și necesitatea de a pregăti planta pentru iarnă. Evitați să le plantați în locuri cu curenți de aer sau să alegeți un amplasament care nu va permite izolarea ulterioară.

Udarea și fertilizarea

Clematita Tangut necesită udare săptămânală. Dacă vremea este caldă și uscată, planta trebuie udată de două ori pe săptămână. Rețineți că stratul de drenaj protejează plantele de excesul de umiditate, dar este important să monitorizați regulat umiditatea solului. În caz contrar, sistemul radicular va putrezi. Folosiți doar apă caldă și stabilizată. Dacă solul este foarte acid sau compoziția sa s-a schimbat, se recomandă adăugarea de var în apă.

În primul an după plantare, răsadul nu necesită fertilizare suplimentară, cu condiția să se fi adăugat suficient îngrășământ organic la plantare. În al doilea an, îngrășămintele care conțin azot se adaugă în sol primăvara pentru a încuraja creșterea activă a masei verzi. Vara, se aplică îngrășăminte care conțin potasiu și fosfor.

Dacă frunzișul clematitei începe să se îngălbenească fără niciun motiv aparent, este necesară fertilizarea neprogramată. În timpul înfloririi, evitați adăugarea de materie organică în zona din jurul trunchiului, deoarece aceasta poate interfera cu dezvoltarea rădăcinilor.

Instalarea suportului

Clematis tangutica necesită un suport suplimentar pentru a-și menține calitățile decorative. Gardurile din lemn sunt ideale în acest scop. Un copac cu un trunchi gros poate fi, de asemenea, folosit ca suport. În primele luni, lăstarii tineri ai răsadului sunt antrenați de-a lungul suportului, asigurându-se că sunt distribuiți uniform. Dacă este necesar, ciupiți partea superioară a lăstarului pentru a-i opri creșterea.

Grup de tăiere

Clematita Tangut aparține celei de-a treia grupe de tăiere. Aceasta înseamnă că lăstarii de anul trecut nu produc fructe, așa că ar trebui tăiați toamna sau primăvara. Acest lucru încurajează o înflorire abundentă în sezonul următor. Pentru a asigura formarea regulată de noi muguri în timpul perioadei de înflorire, florile ofilite trebuie îndepărtate imediat.

Afânarea și mulcirea

Zona din jurul trunchiurilor de clematite trebuie menținută îngustă. După ploi abundente sau udare, solul trebuie afânat. Buruienile care apar trebuie, de asemenea, îndepărtate. Mulcirea cu așchii decorative colorate nu numai că previne evaporarea excesului de umiditate și creșterea buruienilor, dar adaugă și frumusețe zonei. Alte materiale care pot fi folosite ca mulci pentru clematite includ:

• ace;
• iarbă cosită;
• rumeguş.

Protecție de iarnă

Înainte de apariția vremii reci, Clematis tangutica se taie. Plantele tinere trebuie acoperite cu agrofibre sau ramuri de molid. Tufișurile mature nu necesită izolație suplimentară pentru iarnă. Dacă ninge puțin sau deloc, sistemul radicular poate fi protejat prin acoperirea acestuia cu frunze căzute, fân sau paie.

Atunci când alegeți un soi pentru grădina dvs., luați în considerare cu atenție caracteristicile sale de rezistență la îngheț. Clematis tangutica este în general rezistentă la frig, dar unele soiuri necesită protecție suplimentară în climatele temperate. În regiunile nordice, toate soiurile necesită izolație adecvată în timpul sezonului rece.

Ce boli: tratamente preventive și terapeutice

Clematis tangutica are o bună imunitate la bolile comune și este relativ neafectată de dăunători. Cu toate acestea, în condiții nefavorabile sau încălcări grave ale practicilor agricole, apărarea plantei slăbește, făcând-o mai vulnerabilă.

Ofilire

Această boală progresează lent, făcând practic imposibilă detectarea în stadiile incipiente. Dacă frunzele de clematis sunt afectate de ofilirea cu verticillium, tufa este complet distrusă pentru a preveni răspândirea bolii la plantele vecine. Solul este tratat cu dezinfectanți.

Nematodul rădăcinii

Viermii rotunzi mici se răspândesc rapid de-a lungul tulpinilor principale ale clematitei, distrugându-le și, în cele din urmă, ucigând planta. Măsurile preventive eficiente includ dezinfecția solului înainte de plantare și pulverizarea preventivă la începutul primăverii.

Afide

Chiar la începutul verii, afidele atacă clematitele, hrănindu-se cu seva plantelor și depunând ouă. Acești dăunători se reproduc rapid, așa că se recomandă efectuarea tratamentului în mai multe etape. Primul tratament vizează uciderea adulților, iar tratamentele ulterioare vizează orice larve rămase.

Rugini

Primul semn al bolii este îngălbenirea și căderea frunzelor, urmate de moartea tulpinii. Rugina este tratabilă doar în stadiile incipiente. Pentru a preveni acest lucru, clematita este tratată cu preparate speciale. În etapele ulterioare nu este posibilă salvarea tufișului.

Putregaiul cenușiu

Această boală afectează în principal tufele de clematite slăbite. Inițial, sistemul radicular putrezește, apoi tulpinile și frunzele se acoperă cu un strat gri și putrezesc. Măsurile preventive includ udarea moderată, aplicarea la timp a îngrășămintelor complexe și pulverizarea regulată.

Mucegaiul praf

Această boală fungică atacă sistemul radicular al clematitei, promovând putrezirea. Creșterea și dezvoltarea plantei sunt încetinite semnificativ. Tulpinile și lamele frunzelor se acoperă cu un strat alb, care formează picături de umiditate pe măsură ce se maturizează. Pentru a preveni mucegaiul praf, este esențial să se monitorizeze constant nivelurile de umiditate ale solului și să se efectueze tratamente preventive. Dacă primele semne ale bolii devin vizibile, tulpinile trebuie tratate cu o soluție de săpun, iar solul trebuie dezinfectat cu permanganat de potasiu.

Metode de propagare a Clematis tangutica

Grădinarii cunosc mai multe metode dovedite pentru propagarea clematisului tangut pe cont propriu. Stratificarea și butașii sunt cele mai populare.

Semințe

Cultivarea clematiselor din semințe este un proces care necesită multă muncă și mult timp, motiv pentru care grădinarii folosesc rareori această metodă. Dacă nu există altă opțiune, pregătiți în avans sol nutritiv și apoi semănați semințele sub sticlă. Primii lăstari vor apărea în decurs de o săptămână, după care sticla poate fi îndepărtată. De îndată ce răsadurile dezvoltă două frunze adevărate, acestea sunt transplantate în ghivece individuale.

Prin butași

Butașii de clematită pentru înmulțire se pregătesc toamna. Vor avea timp să prindă rădăcini în interior peste iarnă, iar când sosește vremea mai caldă, pot fi plantați în aer liber, conform unui plan planificat în prealabil. Plantarea ar trebui să aibă loc numai după ce solul se încălzește la 15°C și amenințarea înghețului nocturn a trecut.

Stratificare

Înmulțirea clematitelor prin marcotaj este cea mai simplă și mai fiabilă metodă, accesibilă chiar și începătorilor. Cel mai important aspect al acestei proceduri este alegerea butașului potrivit. Alegeți o viță de vie cu muguri bine dezvoltați și acoperiți-o cu pământ. Solul din jurul clematitei înrădăcinate trebuie menținut ușor umed în permanență. Puteți pretrata planta cu un stimulent de înrădăcinare. După un timp, ar trebui să se formeze rădăcini. Toamna, când noua plantă începe să prindă putere, separați-o de planta mamă și transplantați-o în locația sa permanentă. Clematitele tinere vor trebui să fie bine izolate pentru iarnă.

Dacă un răsad nou nu a căpătat încă suficientă rezistență, este lăsat să ierneze până în primăvară, fiind prevăzut cu acoperire suplimentară și protecție împotriva vântului și înghețului. Clematisul se înrădăcinează bine și se reproduce rapid, așa că este ușor pentru un grădinar să crească un gard viu întreg dintr-un singur tufiș.