Roșia Syzranskaya Pipochka este cultivată de fermierii din regiunea Volga. Acest soi a fost dezvoltat de crescătorii care locuiesc în orașul Syzran. Este rezistentă la căldură și secetă și poate crește în soluri sărace în humus. În Kazahstan, crescătorii au dezvoltat un soi similar, numit Kustanaiskaya Pipochka. Caracteristicile tehnice ale ambelor soiuri sunt practic identice. Plantele cresc în câmp deschis și în sere neîncălzite. Roșiile se consumă proaspete, sărate și murate.
Câteva informații despre plantă și fructele sale
Caracteristicile și descrierea soiului sunt următoarele:
- Aceasta este o roșie de mijlocul sezonului care produce o recoltă la 120 de zile de la apariția primilor lăstari.
- Înălțimea tufișului Pipochka este de 120-180 cm. Tulpina dezvoltă un număr mediu de frunze. Frunzele sunt colorate în nuanțe închise de verde.
- Roșia este de tip ciorchine, cu până la 5 fructe formându-se într-un ciorchine.
- Boabele din toate recoltele au dimensiuni aproape identice. Roșiile Pipochka au formă de ou, cu vârful ascuțit.
- Boabele sunt roz și roșii. Pulpa conține șase camere pentru semințe. Coaja roșiei este groasă, permițând transportul pe distanțe lungi. Nu există nervuri vizibile pe boabe.
- Fructele roșiei Pipochka cântăresc între 60 și 120 g. Versiunea kazahă a roșiei (numită Kostanay) are boabe care cântăresc între 0,14 și 0,16 kg.

Recenziile fermierilor care cultivă acest soi indică faptul că Pipochka produce până la 5 kg de fructe de pădure pe tufă. Planta este supraîncărcată cu fructe, necesitând un suport solid. Pentru a obține fructe mai mari, antrenați tufele în 1-2 tulpini și îndepărtați toți lăstarii laterali.
Planta este rezistentă la multe boli și dăunători de grădină. Doar melcii de viță de vie o pot deteriora. Coaja roșiei nu crapă în timpul precipitațiilor bruște, iar boabele coapte nu cad de pe tufișuri. Pipochka produce o recoltă în 2-3 perioade. Prima recoltă este la sfârșitul lunii iulie, iar apoi se recoltează încă 1-2 perioade până în septembrie.
Dacă grădinarul nu a reușit să recolteze fructele înainte de venirea frigului, cele verzi ar trebui așezate într-un loc întunecat, unde se vor coace complet.

Pipochka este cultivată nu doar în regiunea Volga, ci în toată Rusia. În partea centrală a Rusiei se folosesc serele din plastic, în timp ce în Siberia și în Nordul Îndepărtat se recomandă sere încălzite și complexe de sere.
Cum să crești singur răsaduri?
După achiziționarea semințelor, se recomandă testarea germinației acestora. Pipochka ar trebui cultivată folosind răsaduri. Pentru a face acest lucru, semințele sunt mai întâi dezinfectate cu permanganat de potasiu, înmuiate într-un stimulator de creștere timp de două ore și apoi semănate în tăvi umplute cu pământ format din părți egale de turbă, compost și nisip. În acest sol se adaugă îngrășăminte minerale.
Primii lăstari apar în decurs de o săptămână. Se udă cu apă caldă o dată la patru zile. Când pe răsaduri apar una sau două frunze, acestea sunt înțepate. Se recomandă transplantarea tufișurilor crescute în locația lor permanentă după ce au trecut înghețurile de primăvară.

Pentru a face acest lucru, afânați straturile de pământ și dezinfectați solul cu o soluție de permanganat de potasiu. Săpați gropi și adăugați cenușă de lemn și îngrășământ organic sau mineral. Plantați tufișurile într-un model de 0,5 x 0,5 m. Udați plantele cu apă caldă. Dacă există riscul unor perioade bruște de frig noaptea, acoperiți răsadurile cu o cârpă sau folie caldă.
Îngrijirea tufișurilor
Udați roșiile o dată pe săptămână. Această procedură se efectuează dimineața devreme, înainte de răsăritul soarelui. Dacă grădinarul nu reușește să ude plantele la ora stabilită, atunci procedura se amână până seara târziu. Pe vreme caldă sau uscată, creșteți frecvența udării. Evitați formarea bălților sub tufișuri sau pătrunderea umezelii pe frunze. Excesul de apă din sol poate provoca putrezirea rădăcinilor roșiilor, iar picăturile de umiditate de pe lamele frunzelor pe vreme însorită pot provoca arsuri la roșii.

Se recomandă fertilizarea plantei Pipochka de trei ori pe sezon. Inițial, utilizați un amestec bogat în azot. Acest lucru ajută tufișurile să capete frunziș. După înflorire, plantele primesc îngrășăminte cu cantități egale de azot și potasiu. Când fructele încep să se formeze, se folosesc îngrășăminte cu fosfor și potasiu pentru fertilizarea tufișurilor.
Afânarea solului se face imediat după udare. Această procedură îmbunătățește aerarea sistemului radicular al plantei de tomate, ceea ce duce la o creștere accelerată. Afânarea ajută, de asemenea, la eliminarea paraziților radiculari care pot deteriora planta.

Pliviți straturile de grădină la fiecare două săptămâni. Buruienile sunt purtătoare de infecții fungice și bacteriene. Buruienile adăpostesc diverse insecte care pot deteriora plantele de tomate în creștere. Plivirea distruge atât buruienile, cât și dăunătorii care trăiesc pe ele. Melcii pot fi controlați prin încorporarea cenușii de lemn în solul de sub rădăcinile plantelor.











Dacă cultivați acest soi în teren deschis, asigurați-vă că utilizați bioactivatorul "BioGrow„Acest remediu nu numai că are un efect benefic asupra creșterii răsadurilor, dar le și întărește bine.”