De ce se îngălbenesc frunzele de pepene galben în teren deschis? Cum să tratez și ce să fac.

Obținerea unei recolte de pepeni și dovlecei necesită un oarecare efort. Deși sunt considerați ușor de cultivat, aceste plante iubitoare de căldură întâmpină ocazional probleme. Și când se întâmplă acest lucru, este nevoie de ochiul unui grădinar experimentat pentru a le rezolva prompt. De exemplu, de ce se îngălbenesc frunzele de pepene în câmp deschis? Din moment ce nimeni nu vrea să rămână fără o recoltă a acestui fruct parfumat și dulce (fruct de pepene galben), este important să investigăm amănunțit această problemă.

Cauzele îngălbenirii frunzelor de pepene

La început, o ușoară îngălbenire a lamei frunzei nu este un motiv de îngrijorare. Dar când acest lucru se întâmplă de mai multe ori într-o grădină de pepeni, este important să se determine rapid cauza acestui fenomen neplăcut. Cunoașterea cauzelor permite un tratament țintit, cu speranța de a salva recolta.

Îngălbenirea pepenilor este cel mai adesea cauzată de factori fiziologici, cum ar fi îngrijirea necorespunzătoare. Lipsa îngrășămintelor și a stimulentelor poate provoca, de asemenea, îngălbenirea frunzelor.

Lipsa de apă

Unul dintre motivele pentru care pepenii îngălbenesc, sau pentru care pepenii încep să se îngălbenească, este lipsa apei. Deși pepenii sunt toleranți la secetă, dacă udarea nu este reglementată în timpul verilor deosebit de calde, consecințele sunt evidente. Udarea o dată pe săptămână este suficientă pentru a asigura formarea pepenilor parfumați și creșterea plantei.

Udarea trebuie să fie moderată, deoarece sistemul radicular profund îi permite să extragă apa din straturile inferioare ale solului. Udarea trebuie făcută cu atenție la nivelul rădăcinilor, evitând erodarea rădăcinilor de la suprafață. Se recomandă irigarea prin picurare, deoarece aceasta distribuie apa uniform și la o adâncime considerabilă.

Udarea excesivă poate provoca rapid putrezirea rădăcinilor, mai ales dacă solul este greu și apa nu pătrunde suficient de adânc. Acest lucru poate duce la probleme și mai grave, care pot duce în cele din urmă la moartea plantei.

Deteriorarea sistemului radicular

Pepenii mor, iar cultivatorii de legume nu pot identifica cauza. Totul pare normal: nu există dăunători, sunt fertilizați și udați regulat, dar creșterea fructelor de pădure parfumate a stagnat.

Sistemul radicular este deteriorat de plantările frecvente, unde pepenii sunt plantați aproape unul de celălalt. Aceste daune interferează cu creșterea reciprocă și cu formarea fructelor mari (pentru soiul respectiv). Acest lucru poate provoca îngălbenirea pepenilor.

Sistemul radicular poate fi deteriorat de combaterea buruienilor și de aratul adânc. Unele rădăcini sunt superficiale și se deteriorează ușor, așa că se ara doar stratul superficial al solului.

Lipsa sărurilor minerale

Ce ar trebui să faceți dacă observați înnegrirea la culoare, ofilirea sau îngălbenirea frunzelor? După ce inspectați frunzele și vă asigurați că nu există dăunători, puteți suspecta o deficiență de minerale.

Fertilizați cu îngrășăminte complexe de mai multe ori pe sezon. De asemenea, este recomandabil să folosiți un îngrășământ bogat în azot la începutul creșterii, în timp ce fosforul și potasiul sunt necesare în timpul formării fructelor. Adăugarea de materie organică este, de asemenea, utilă.

Când apar primele frunze galbene, acestea trebuie smulse, deoarece interferează cu creșterea și dezvoltarea normală a plantei.

Excesul de lumină solară

Când vițele de pe pepeni se usucă, este un semn clar de prea multă lumină solară. Dar și frunzele suferă, deoarece nutrienții nu pot ajunge la alte părți ale plantei. Nu doar se îngălbenesc; se zbârcesc.

Lumina soarelui combinată cu vremea caldă este un posibil indicator al deteriorării plantelor. În timp ce plantele mature pot tolera excesul de soare cu udare la timp, pepenii tineri, în creștere, trebuie acoperiți cu iarbă și monitorizați constant.

Cauzele îngălbenirii și căderii ovarelor la pepeni

Cel mai frustrant lucru este atunci când un pepene se dezvoltă normal, dar dintr-o dată ovarele încep să se îngălbenească și să cadă, afectând randamentul. În același timp, frunzele se ondulează, ridicând întrebarea ce anume cauzează acest fenomen neplăcut.

Deficiență minerală

Îngălbenirea masivă și căderea fructelor seamănă cu o infestare cu dăunători într-o seră sau pe câmp deschis, dar o privire mai atentă dezvăluie cu totul altceva. O cauză este o deficiență de minerale. Lipsa nutrienților esențiali din sol împiedică o recoltă completă.

Pe solurile nisipoase și luto-nisipoase sărace, fertilizarea este esențială pentru o bună legare a fructelor. Fertilizarea se face în mai multe etape, de obicei de 3-4 ori pe sezon. Acestea pot include:

• îngrășăminte minerale complexe,
• soluții de cenușă,
• elemente individuale de putere.

Nepolenizat

Fructele nu se leagă atunci când ovarele cad, ceea ce se poate datora lipsei de polenizare. Pentru a atrage insectele polenizatoare, frunzele și florile sunt pulverizate cu o soluție de zahăr. Dacă această metodă eșuează, polenizarea se efectuează artificial, unde polenul este transferat de la antere la pistil folosind o perie moale. Procedura este simplă, dar necesară.

Fără ciupire

Planta este antrenată într-o singură tulpină, care este ciupită înapoi, lăsând doi lăstari laterali. Rezultatul este trei lăstari. Acest tip de lăstar produce o legare bună a fructelor. Un număr mai mare de lăstari duce la o recoltă abundentă de pepeni, dar fructele vor fi mici și își vor pierde calitatea vandabilă.

Salt de temperatură

În climatele continentale, unde temperaturile din timpul zilei și cele din timpul nopții diferă semnificativ (temperaturile din timpul zilei sunt mai ridicate), îngălbenirea și pierderea ovarelor de fructe sunt aproape inevitabile. Dovlecii sunt foarte sensibili la schimbările climatice atunci când căldura din timpul zilei alternează cu nopți răcoroase. Cresc mai puțin viguros, iar formarea fructelor este limitată. Nici măcar un soi hibrid foarte bun nu poate produce o recoltă bună în astfel de condiții.

Boli tipice culturilor de pepeni

În ciuda numărului mare de soiuri moderne și a dezvoltării hibrizilor, pepenii și alte dovlecei sunt susceptibili la numeroase boli. Cele mai frecvente includ:

• Mucegai praf. Pe frunze sunt vizibile pete albicioase care seamănă cu mucegaiul. Acestea cresc, se îmbină și usucă treptat frunza.
• Mucegaiul pufos. Cel mai adesea afectează plantele tinere, provocând formarea de pete verzui pe frunze, care ulterior se transformă într-un strat pulverulent.

Distincția dintre aceste două boli este destul de dificilă, deoarece simptomele lor sunt foarte asemănătoare. Mucegaiul pufos se caracterizează prin formarea unui strat pe partea inferioară a frunzei.

• Ofilirea prin fusarium. Apare pe plantele tinere sau în timpul formării fructelor. Frunzele și lăstarii devin mai deschise la culoare, iar pe suprafața lor se formează pete gri. Durează doar o săptămână până când planta moare complet.
• Antracnoza, sau gălbenușul, se caracterizează prin apariția unor pete maronii deschise pe frunze, care se răspândesc pe întreaga suprafață și încep să se îngălbenească. Lăstarii subțiri și fragili nu sunt capabili să furnizeze nutrienți, iar fructele își schimbă forma și putrezesc.
• Putregaiul rădăcinilor. Afectează plantele slabe, unde rădăcinile putrezesc și se îngălbenesc. Tulpina devine subțire, iar fructul nu se coace complet sau putrezește intern. Randamentul se pierde, iar planta moare treptat.

Pe lângă tratarea pepenilor împotriva bolilor, trebuie să fiți atenți la atacurile constante ale dăunătorilor. Controlul dăunătorilor este o prioritate absolută, deoarece această cultură delicată este susceptibilă la o mulțime de „oaspeți nepoftiți”. Larvele de muscă ale pepenilor, viermii tăiați, acarienii păianjen și afidele pepenilor se așază ușor pe plantă, în timp ce viermii sârmă mănâncă rădăcinile. Când frunzele încep să se îngălbenească, inspectați-le pentru a depista dăunători.

Cel mai frecvent dăunător este musca pepenilor, care își depune larvele în pulpa fructului. În plus, s-a observat că favorizează răspândirea bolilor virale și fungice ale pepenului.

Măsuri de control și prevenire

Principala condiție este implementarea practicilor agronomice necesare pentru culturile de dovleac. Probleme cu recoltarea pepenilor nu ar trebui să apară dacă se respectă următoarele măsuri preventive:

1. Pregătirea semințelor înainte de plantare necesită tratarea cu un dezinfectant (o soluție slabă de permanganat de potasiu sau o soluție de formalină 40% este suficientă).
2. Pregătirea solului: săparea, îndepărtarea buruienilor și adăugarea de îngrășăminte organice și compost pentru a afâna solul. Se adaugă nisip grosier sau turbă pentru a îmbunătăți permeabilitatea solului.
3. Grădina de pepeni se plasează într-un loc înalt sau în paturi înălțate pentru a preveni udarea excesivă.
4. Un punct important este menținerea rotației culturilor, deoarece solul acumulează spori fungici și larve de dăunători care afectează o anumită cultură.
5. Îndepărtarea buruienilor și afânarea solului sunt necesare. Pepenii galbeni de mărimea ouălor pot fi acoperiți cu pământ pentru a împiedica muștele de pepene să depună ouă în fructe.
6. Aplicarea la timp de 3-4 ori a îngrășămintelor minerale complexe, care întăresc planta și stimulează creșterea acesteia.
7. Regimul corect de udare este necesar în special în perioadele calde și secetoase.
8. Dacă este necesar, tratați cu Kabofos (pentru dăunători) sau Aktellik (pentru boli). Dacă planta este sănătoasă, Fitosporin poate fi aplicat în mod repetat ca măsură de siguranță.

Metodele biologice sunt considerate o metodă modernă și sigură de combatere. Muștele Phytomyza sunt folosite pe pepeni. Larvele lor cresc și consumă treptat diverși paraziți care infestează pepenii.

Cum să-ți dai seama dacă un pepene este stricat

Înainte de a recolta fructul, este important să evaluați calitatea acestuia. Puteți spune dacă un pepene s-a stricat după următoarele semne:

• coaja fructului este moale;
• lovituri, crăpături sau pete întunecate sunt vizibile pe suprafață;
• o liană care s-a uscat prematur;
• culoare atipic pentru acest soi.

Deteriorarea mecanică a cojii este posibilă, dar asta nu înseamnă că fructul este impropriu pentru consum. Pur și simplu este mai puțin gustos decât pepenii întregi. Recoltarea se face în etape, de 5-6 ori pe măsură ce se coace. Un pepene copt are o aromă dulce și parfumată, se separă ușor de tulpină și se îngălbenește treptat.

În medie, un pepene ajunge la fructificare în 45-75 de zile. Această perioadă este tipică regiunilor sudice, unde fructele se coc în aer liber. În funcție de soi, pepenii cu cocție timpurie dau fructe în iulie, pepenii de la mijlocul sezonului se recoltează în august, iar pepenii cu cocție târzie sunt gata pentru consum (sau depozitare) în septembrie.

Timpul de coacere a fructelor poate fi accelerat prin utilizarea următoarelor proceduri:

• pre-înmuierea semințelor;
• utilizarea răsadurilor;
• curățarea florilor mici.

Gustoși și sănătoși, pepenii oferă o pulpă fragedă și suculentă. Toată lumea, tineri și bătrâni, îi iubește. Locuitorii din nord așteaptă cu nerăbdare sosirea delicatesei lor preferate, în timp ce cultivatorii de legume din sud fac tot posibilul pentru a se asigura că plantațiile lor de pepeni sunt în stare perfectă și sunt nerăbdători să aibă o recoltă abundentă.