Descrierea roșiei Harmonica și cum să o cultivi în teren deschis și în sere

Roșia Garmoshka este potrivită pentru cultivarea în aer liber și în sere. Cultivatorii recomandă acest soi grădinarilor datorită randamentului ridicat. O descriere completă a plantei și a metodelor sale de cultivare poate fi găsită în cărți de referință specializate. Garmoshka este folosită pentru a prepara salate, pastă de tomate, sosuri, ketchup-uri și sucuri. Fructele pot fi conservate pentru iarnă tăindu-le în felii. Când încercați să puneți fructe de pădure întregi în borcan, fructele crapă.

Caracteristicile roșiilor

Caracteristicile și descrierea soiului sunt următoarele:

1. Perioada vegetativă de dezvoltare de la răsaduri până la primele fructe variază între 104-110 zile.
2. Roșiile Pomoshka au tufe de până la 180 cm înălțime. Fiecare ciorchine de roșii conține 2 până la 3 boabe.
3. Planta are inflorescențe simple. Tulpinile poartă un număr mediu de frunze, colorate în nuanțe deschise de verde.
4. Descrierea continuă cu forma și culoarea fructelor sale. Acestea seamănă cu o pară, colorate în tonuri de roz și roșu.
5. Descrierea fructelor de pădure Garmosha: gust bun, densitate mare a pulpei, număr mare de camere de semințe.
6. Greutatea fructului poate varia de la 0,1 la 0,4 kg.

Recenziile fermierilor indică faptul că soiul produce 4,5-5,0 kg de fructe de pădure per tufă. Cu o cultivare adecvată, Garmoshka produce până la 13-15 kg de fructe pe metru pătrat de pat de grădină. Grădinarii remarcă capacitatea roșiilor de a rezista la depozitare pe termen lung (până la 30 de zile) într-un loc răcoros. Transportabilitatea Garmoshka permite transportul acesteia pe distanțe lungi. Grădinarii notează, de asemenea, posibilitatea cultivării roșiilor pentru semințe.

Dar această plantă are și dezavantajele sale. Grădinarii observă că Garmoshka este susceptibilă la diverse boli, deoarece soiul nu are practic nicio imunitate la bolile culturilor de solana.

Prin urmare, este necesar să se ia măsuri preventive, de exemplu, tratarea tufelor de roșii cu fungicide.

Planta necesită o modelare atentă. Cel mai adesea, sunt necesare 2-3 tulpini. Roșia trebuie protejată de vremea nefavorabilă, altfel se poate pierde până la 50% din recoltă. Soiul nu tolerează fluctuațiile de temperatură, căldura sau înghețurile bruște.

Un alt dezavantaj al fructelor este tendința lor de a crăpa.

Cultivarea soiului într-o grădină privată

Înainte de plantare, tratați semințele cu o soluție slabă de permanganat de potasiu sau suc de aloe vera. Acest lucru este necesar pentru a asigura răsaduri sănătoase, deoarece plantele de tomate au o imunitate slabă la diverse boli.

După tratamentele preventive, semințele se plantează la o adâncime de 20 mm în sol special pentru culturile de legume. Se fertilizează cu îngrășăminte organice (compost, gunoi de grajd). Odată ce lăstarii răsar, aceștia se mută într-un loc luminos. Dacă lumina soarelui este insuficientă, se recomandă utilizarea lămpilor fluorescente.

Scoaterea răsadurilor se face atunci când răsadurile au dezvoltat 2-3 frunze. Când plantele au 2 luni, pot fi transferate în sol permanent în seră. Înainte de aceasta, răsadurile trebuie să fie călite timp de 10-14 zile.

Îngrășămintele organice și cu azot se adaugă în solul din straturi. Tufișurile sunt plantate la intervale de 0,5 x 0,6 m. Solul este afânat de 2-3 ori pe săptămână. Acest lucru previne creșterea paraziților pe rădăcinile plantelor și protejează împotriva anumitor boli. Răsadurile trebuie acoperite cu folie de plastic timp de 10 zile pentru a le proteja de schimbările bruște de temperatură.

Se recomandă plivirea regulată a straturilor de flori (de 2-3 ori pe săptămână). Nerespectarea acestei proceduri va duce la infectarea cu mană târzie, ceea ce va reduce dramatic randamentul. Cultivatorii recomandă legarea ramurilor plantelor de suporturi rezistente și îndepărtarea excesului de lăstari.

Se recomandă fertilizarea plantelor cu îngrășăminte minerale și organice de trei ori pe sezon. Inițial, se aplică amestecuri de azot și potasiu pentru a stimula creșterea tufelor. După ce începe înflorirea, hrăniți roșiile cu nitrat de potasiu, gunoi de grajd și o cantitate mică de amestecuri de azot. După ce primele fructe se dezvoltă pe ramuri, fertilizați cu îngrășăminte complexe care conțin fosfor, potasiu și azot.

Dacă apar dăunători de grădină (gândaci de cartofi din Colorado, afide și diverse omizi de insecte), tratați tufișurile cu substanțe chimice care ucid dăunătorii și previn reapariția lor. Limaxii pot fi controlați prin aplicarea de cenușă pe rădăcinile plantelor de tomate. Aceeași metodă este utilizată pentru a ucide insectele care parazitează sistemul radicular al plantelor.