Cum să recoltezi și să usuci corect cicoarea acasă, reguli de recoltare

Cicoarea este cunoscută ca înlocuitor de cafea. Printre numeroasele specii de cicoare, varietatea cultivată, Chicory vulgaris, este utilizată în acest scop. Înainte de recoltarea rizomului de cicoare, este important să vă asigurați că este matur și că și-a dobândit proprietățile benefice. Respectarea procedurilor corecte de recoltare va determina gustul viitoarelor băuturi preparate din materialul colectat.

Compoziție chimică

Există peste 8 specii de cicoare sălbatică și 2 specii de cicoare cultivată. Cicoarea comună este o plantă perenă. Rizomii de cicoare sunt folosiți pentru obținerea materiei prime, care conține:

• cumarină;
• flavonoide;
• glicozide;
• taninuri;
• reziduuri de săruri de potasiu;
• zaharoză;
• vitamine;
• inulină.

Printre varietatea de vitamine, conținutul de acid ascorbic și niacină este deosebit de ridicat. Complexul mineral este bogat nu numai în săruri de potasiu, ci și în fosfor, cupru, fier și zinc.

Datorită compoziției sale chimice unice, cicoarea a devenit utilizată pe scară largă ca materie primă în scopuri culinare și medicinale.

Proprietățile benefice și medicinale ale cicoarei

Cicoarea este utilizată pentru prepararea remediilor topice. De asemenea, este potrivită pentru uz intern datorită multiplelor efecte ale compoziției sale asupra organismului.

Băuturi, decocturi, infuzii	Loțiuni, comprese, clătiri
Datorită conținutului de inulină, crește senzația de sațietate, normalizează nivelul zahărului din sânge și accelerează rata proceselor metabolice, ceea ce are un efect pozitiv asupra sănătății generale a organismului.	Are proprietăți bactericide și antiinflamatorii, așa că este adesea folosită ca o compresă pentru ameliorarea simptomelor de supurație.
Fibrele stabilizează procesele digestive, afectează starea intestinelor, accelerează absorbția nutrienților, precum și eliminarea toxinelor și a deșeurilor.	Taninurile și flavonoidele îmbunătățesc structura părului și stimulează creșterea foliculilor de păr.
Vitaminele și mineralele duc la întărirea apărării organismului, o creștere naturală a imunității	Proprietățile de uscare, precum și efectul antiinflamator, sunt utilizate pentru tratarea bolilor de piele (eczeme, dermatită)
Datorită conținutului ridicat de fier, este indicat pentru diferite tipuri de anemie – ca remediu pentru compensarea deficienței acestui element.	Cu clătire regulată, o infuzie de rădăcini sau frunze ajută la alopecie, aceasta apare datorită activării vaselor de sânge situate la baza foliculilor de păr, stimulării lor ulterioare.
Datorită conținutului său de inulină, cicoarea acționează ca o substanță tonică, spre deosebire de cafeină, fără a stimula sistemul nervos.	Taninurile ameliorează inflamația și au un efect calmant asupra arsurilor minore sau a degerăturilor.

Complexul de componente al compoziției, atunci când este administrat oral în mod regulat, ajută la ameliorarea umflăturilor, deoarece are un efect diuretic ușor și elimină excesul de lichid din organism.

Cicoarea este folosită de femeile însărcinate ca înlocuitor pentru cafea și ceai, care au un efect stimulant asupra sistemului nervos.

Proprietățile revigorante ale băuturii au un impact pozitiv asupra stării generale de bine, fără a provoca tensiune nervoasă. În plus, băutura pe bază de cicoare ajută la prevenirea umflăturilor, un simptom frecvent în timpul sarcinii.

Habitat

Cicoarea crește în climate temperate și tropicale. Este comună în toată partea europeană a țării și se găsește în Caucaz și Siberia.

Deoarece speciile sălbatice pot crește în orice locație cu lumină solară nelimitată, mulți numesc cicoarea buruiană. Speciile sălbatice se găsesc la poalele dealurilor, la marginile pădurilor sau de-a lungul pajiștilor. Planta crește rareori în zone mlăștinoase sau râpe. Este recunoscută după tulpina lungă și florile mici, albastre sau albe, cu petale asemănătoare razelor.

Cicoarea este cultivată pe plantații speciale unde se seamănă semințele. Se cultivă doar soiurile comune și cele pentru salată, iar originea lor se crede că se află în Marea Mediterană. Acolo a apărut pentru prima dată cicoarea, o băutură folosită ca înlocuitor de cafea.

Cum și când se colectează

Recoltarea părților plantei servește mai multor scopuri: porțiunea de rădăcină este folosită pentru a prepara băuturi și medicamente, în timp ce porțiunea de deasupra solului este potrivită pentru prepararea de infuzii și decocturi. Momentul recoltării depinde de partea specifică care este recoltată:

• partea de sus se recoltează în perioada de înflorire: din iulie până în august;
• Partea subterană se recoltează primăvara sau toamna, când partea de deasupra a murit complet sau nu a început încă să crească.

La colectare, se respectă anumite reguli care sporesc eficiența colectării și siguranța materialului.

1. Recoltarea se efectuează dimineața sau seara devreme.
2. Ei aleg locuri departe de drumuri, zone populate și instalații industriale.
3. Partea de cicoare de la suprafață se recoltează numai dacă nu există precipitații, frunzele și tulpinile sunt uscate și nedeteriorate.
4. Când colectați partea de sus, selectați plante cu muguri complet deschiși.
5. Rădăcinile sunt colectate pe vreme noroasă și ploioasă, când solul este suficient de umed.
6. Pentru a colecta rizomi, se folosește o metodă de săpat, îndepărtând solul rămas de la rădăcini.

Atenție! Când colectați rizomi, rețineți că aceștia pot crește și se pot extinde la adâncimi de peste 5-6 metri. Dacă nu este posibilă dezgroparea întregii rădăcini, tăiați-o cu grijă la un unghi ascuțit.

Prepararea corectă a cicoarei

Termenul de valabilitate pe termen lung al materialului colectat depinde de modul în care este preparat. Nerespectarea condițiilor de depozitare adecvate poate duce la putrezirea plantelor, făcându-le complet inutilizabile.

Cum se usucă frunzele de cicoare

Din frunze se prepară decocturi și infuzii medicinale. Acestea se administrează oral, conform unui regim prescris, sau se folosesc sub formă de comprese și bandaje. Frunzele proaspete de cicoare sunt rareori folosite; materialul recoltat corespunzător și bine conservat conține substanțe mai benefice. Frunzele de cicoare se usucă acasă. Se usucă în încăperi adăpostite, unde tulpinile și frunzele sunt așezate pe foi de copt căptușite cu tifon sau hârtie pergament.

Uscarea are loc cu o briză ușoară, așa că recipientele sunt plasate unde există un ușor curent de aer. Lumina directă a soarelui poate arde frunzele, așa că coronamentele sunt special umbrite.

Materialul este inspectat și redistribuit periodic pentru a asigura o uscare mai uniformă. Pe lângă metoda naturală, se poate folosi un uscător electric sau un cuptor. Setați uscătorul electric la 45 de grade Celsius, în timp ce se află într-un cuptor, uscați frunzele la 60 de grade Celsius, în mai multe treceri.

Sfat! Când uscați frunzele, aveți grijă să nu se sfărâme sau să se rupă. Gradul de pregătire este determinat de elasticitatea lor: atunci când sunt stoarse, frunzele ar trebui să revină la forma inițială și să nu se sfărâme.

Cum să pregătești florile

Florile de cicoare se usucă doar pe cale naturală. La pregătirea lor pentru depozitare, se verifică dacă există umiditate între muguri, iar orice exemplare infestate cu musculițe se aruncă. Florile se depozitează în pungi naturale și se agață de tavan. Materialul este folosit pentru prepararea decocțiilor pentru uz intern în cazul afecțiunilor renale, hepatice și intestinale.

Uscarea rizomului pentru iarnă

Rădăcina de cicoare durează aproximativ 2 până la 3 săptămâni pentru a se usca. După recoltare, rădăcinile sunt spălate, curățate de murdărie și puse deoparte pentru primul proces de uscare. Acesta implică pur și simplu uscarea rădăcinilor pentru a îndepărta umezeala după spălare.

Pregătirea principală începe cu tăierea. Rădăcinile sunt tăiate în bucăți egale, de 3 până la 5 centimetri. Rădăcinile mai mari sunt tăiate în jumătate. Materiile prime sunt așezate într-un singur strat pe tăvi de copt sau pe blaturi căptușite cu o cârpă curată. Se usucă timp de câteva ore zilnic pe vreme senină, apoi se depozitează la căderea nopții.

Rădăcinile sunt considerate uscate dacă se crapă când se rup, au o culoare galben deschis când se sparg și sunt de culoare maro închis. Rădăcinile de cicoare se depozitează în cutii de lemn sau în saci de in la umiditate moderată, ferite de umezeală și lumină.

Depozitare suplimentară

Aceleași metode de conservare sunt alese pentru toate tipurile de preparate din cicoare; următoarele sunt potrivite pentru acestea:

• genți din material textil confecționate din materiale naturale;
• cutii de lemn.

O altă opțiune pentru depozitarea rizomilor este măcinarea lor până se transformă în pulbere. Pentru a face acest lucru, uscați rădăcinile într-o tigaie până când particulele se înnegresc și încep să elibereze uleiuri esențiale cu o aromă caracteristică similară cafelei. Apoi sunt răcite și măcinate cu un blender sau o râșniță. Pulberea este turnată în borcane de tablă și depozitată bine închise.

Prepararea cafelei sau ceaiului de cicoare

Beneficiile cicoarei ca băutură sunt menționate doar dacă este consumată în mod regulat. O băutură preparată în casă poate fi consumată de 1-2 ori pe zi. Cicoarea poate fi preparată și în diverse moduri, înlocuind cafeaua sau ceaiul. Adăugați 10 grame de rizom uscat la 300 de mililitri de apă, fierbeți timp de 5 minute, apoi luați de pe foc și strecurați. Această băutură se diluează de obicei cu lapte sau smântână, adăugând zahăr după gust.

O opțiune este să preparați cicoare cu ghimbir și lămâie. Adăugați 20 de grame de rădăcină de ghimbir zdrobită și coajă de lămâie la 1 litru de apă clocotită. Lăsați infuzia la infuzat timp de 10 ore. Dimineața, adăugați cicoare după gust, fierbeți la foc mic, strecurați și beți cu miere. Această băutură de ceai și cafea ajută la ameliorarea simptomelor de răceală și la întărirea apărării organismului.

O băutură de ceai este adesea preparată din flori uscate de cicoare. O lingură se toarnă în 250 de mililitri de apă, se fierbe timp de 5 minute, apoi se strecoară și se bea cu zahăr.