- Selecție de căpșuni de Murano
- Condiții climatice necesare și regiuni de cultivare
- Pro și contra soiului
- Descrierea botanică și caracteristicile căpșunilor de grădină
- Mărimea și aspectul tufișului
- Înflorire și fructificare
- Calități gustative și domeniu de aplicare al fructelor de pădure
- Susceptibilitate la boli și dăunători
- Rezistență la îngheț și secetă
- Reguli de aterizare
- Termene limită
- Alegerea unui loc și pregătirea paturilor pentru căpșuni
- Pregătirea răsadurilor
- Etapele procesului de plantare
- Îngrijire suplimentară
- Mod de udare
- Ce îngrășământ preferă soiul?
- Plivirea și afanarea
- Mulcirea căpșunilor
- Tratament împotriva bolilor și dăunătorilor
- Adăpost în perioada de iarnă
- Metode de propagare a culturii
- Cu mustață
- Prin împărțirea tufișului
- Creșterea din semințe
- Recenzii de la grădinari și rezidenți de vară
Căpșuna Murano este un soi tânăr, de doar 14 ani. Dezvoltată de italieni, a câștigat rapid popularitate. Murano poate rodi mult timp. Planta necesită puțină îngrijire și produce o recoltă abundentă chiar și atunci când este cultivată în climate temperate. Acest soi rezistent la îngheț este rezistent la boli și dăunători. În plus, fructele au o aromă plăcută și își păstrează forma în timpul transportului.
Selecție de căpșuni de Murano
Căpșuna Murano a fost dezvoltată în 2005 în Italia. Este un hibrid din soiurile nebrevetate: A030-12 și R6R1-26. Timp de 10 ani, căpșuna Murano a fost cultivată experimental în Europa, până când a fost brevetată în 2012.
Condiții climatice necesare și regiuni de cultivare
În timpul testelor, s-a dovedit că soiul prosperă în condiții de lumină slabă în climate continentale. Prin urmare, Murano este potrivit pentru regiunile rusești.
În regiunile cu ierni reci, căpșunile sunt izolate pentru iarnă și prosperă din nou primăvara. Acest soi este cultivat în câmp pe suprafețe mari.

Pro și contra soiului
Avantajele soiului:
- coacerea timpurie a fructelor de pădure;
- randament ridicat;
- fructificare lungă;
- fructificare pe o perioadă lungă de timp;
- rezistență la îngheț;
- ușurință în îngrijire;
- rezistență la boli;
- calități gustative plăcute.
Defecte:
- un număr mic de antene, ceea ce îngreunează reproducerea;
- material de plantare scump.

Descrierea botanică și caracteristicile căpșunilor de grădină
Căpșuna de Murano nu este mult diferită ca aspect de alte soiuri, dar are caracteristici care îi sunt unice.
Mărimea și aspectul tufișului
Acest soi crește vertical, ajungând la o înălțime de 30 de centimetri. Fiecare tufă are un diametru de 40 de centimetri. Frunzele sunt rare, dar mari, de o culoare verde intens. Apar puțini lăstari pe sezon.
Înflorire și fructificare
Tulpinile florale au numeroși muguri care se ridică deasupra rozetei. Fiecare floare are cinci petale mari, albe ca zăpada, care ajung la 4 centimetri în diametru. Murano începe să înflorească la sfârșitul lunii mai sau începutul lunii iunie, în funcție de regiunea de creștere. Durează o lună de la apariția primelor flori până la fructificare.
Fructele acestui soi sunt alungite, în formă de con, de o culoare rubinie bogată, cu o coajă strălucitoare. Fiecare boabă cântărește aproximativ 25 de grame.

Un tufiș de căpșuni poate produce peste 1 kilogram de fructe de pădure coapte.
Calități gustative și domeniu de aplicare al fructelor de pădure
Fructele au o aromă plăcută și bogată. Conținutul lor de zahăr este comparabil cu cel al altor soiuri de căpșuni, ceea ce le face potrivite pentru prepararea conservelor, jeleurilor și compotului. Textura lor densă le face potrivite pentru congelare. Căpșunile de Murano sunt cultivate de fermieri pe câmpurile lor pentru vânzarea ulterioară, ceea ce le face o varietate comună pe rafturile supermarketurilor.
Susceptibilitate la boli și dăunători
Dacă nu sunt îngrijite corespunzător, căpșunile pot fi predispuse la mucegai praf sau mucegai cenușiu. Acarienii sunt un dăunător comun pe Murano. Prezența lor poate fi detectată după pânzele fine care se formează pe frunze.
Rezistență la îngheț și secetă
Murano este rezistent la îngheț și secetă. Cu toate acestea, se recomandă izolarea plantelor pentru iarnă.

Reguli de aterizare
Alegerea locației potrivite, aplicarea îngrășământului, respectarea modelului de plantare și selectarea materialului săditor sănătos vă vor ajuta să obțineți un randament ridicat într-un timp scurt.
Termene limită
Momentul optim pentru plantarea căpșunilor în aer liber este începutul primăverii sau toamna. Excepție face dacă planta este propagată prin stoloni, caz în care plantele înrădăcinate sunt transplantate la sfârșitul lunii iulie sau august.
Alegerea unui loc și pregătirea paturilor pentru căpșuni
Solul din zona de creștere ar trebui să fie moderat acid și afânat. Cel mai bine este să alegeți un loc pe un deal, altfel umiditatea va stagna.
Înainte de plantare, desenați un model de plantare pentru fiecare răsad de pe straturi. Murano este un soi compact, așa că lăsați 30 de centimetri între fiecare răsad.
Adâncimea fiecărei găuri ar trebui să fie de 20 de centimetri.

Pregătirea răsadurilor
Înainte de plantare, inspectați răsadurile; acestea ar trebui să fie sănătoase și fără boli. Sistemul radicular trebuie să fie intact, iar partea superioară a plantei ar trebui să aibă cel puțin trei frunze.
Înainte de plantare, se recomandă tratarea rădăcinilor răsadurilor cu un stimulator de creștere.
Etapele procesului de plantare
Un strat subțire de humus amestecat cu pământ se întinde în gropi, apoi răsadul este plasat acolo. Groapa din jurul acesteia se umple cu pământ și se compactează ușor. Fiecare răsad trebuie udat din abundență cu apă de ploaie moale, ușor rece.

Îngrijire suplimentară
Căpșunile de Murano sunt foarte ușor de îngrijit; principalul lucru este să respectați reguli simple.
Mod de udare
Căpșunile nu agreează solul îmbibat cu apă și tolerează bine seceta. Prin urmare, trebuie udate doar atunci când stratul superior al solului se usucă.
După udare, este esențial să afânați solul pentru a permite oxigenului să ajungă la rădăcini. Frecvența udării crește doar atunci când începe fructificarea.

Ce îngrășământ preferă soiul?
Murano necesită îngrășăminte cu azot doar la începutul primăverii. În timpul înfloririi, îngrășămintele care conțin azot sunt întrerupte și se aplică îngrășăminte minerale complexe care conțin potasiu, magneziu, fier și fosfor.
Plivirea și afanarea
Dacă nu folosiți mulci, este necesară plivirea regulată pentru a preveni ca buruienile să fure solul de toți nutrienții săi. Plivirea trebuie făcută cu atenție pentru a evita deteriorarea arbuștilor, florilor și fructelor și, cel mai important, a sistemului radicular. De obicei, plivesc de aproximativ șapte ori pe sezon.
Afânarea solului este o procedură necesară la cultivarea căpșunilor. Aceasta ajută la eliminarea umidității stagnante și la prevenirea putregaiului rădăcinilor. Solul este lucrat la o adâncime de 5 centimetri și 10 centimetri de plante. Afânarea este oprită în timpul înfloririi.

Mulcirea căpșunilor
Mulcirea face îngrijirea căpșunilor mult mai ușoară. Ajută la reducerea nevoii de udare și afânare a solului și elimină buruienile din cauza lipsei buruienilor.
Pentru mulcire se folosesc rumeguș, frunze uscate, turbă sau paie. Această procedură se efectuează după ce solul s-a încălzit și au apărut primele flori.

Tratament împotriva bolilor și dăunătorilor
Pentru a combate bolile și dăunătorii, este necesar să se utilizeze substanțe chimice specializate. Cloroza este cauzată de deficitul de fier din cauza fotosintezei afectate, așa că este necesară tratarea culturii cu o soluție de sulfat feros. Sulful coloidal este eficient împotriva făinării. Sulfatul de cupru combate bolile fungice.
Adăpost în perioada de iarnă
Înainte de apariția înghețului, îndepărtați frunzele și lăstarii uscate de pe plante. Fertilizați și mulciți pentru a păstra căldura. Acoperiți căpșunile cu agrofibre, apoi presărați pământ pe margini.

Metode de propagare a culturii
Murano se reproduce prin cârcei, diviziune și semințe.
Cu mustață
Murano are puțini stoloni, așa că această metodă de propagare este rar utilizată. Mai întâi, stolonii sunt lăsați să prindă rădăcini, apoi sunt tăiați de pe planta mamă. Abia atunci răsadurile pot fi transplantate într-o altă locație.

Prin împărțirea tufișului
Cei mai mari tufișuri sunt selectați și dezgropați. Apoi sunt împărțiți cu grijă manual. Este foarte important să nu deteriorați rădăcinile la divizare. Acum, fiecare răsad separat este plantat în propria groapă.
Creșterea din semințe
Aceasta este metoda de propagare care necesită cea mai mare muncă. Răsadurile sunt cultivate mai întâi, iar semințele sunt semănate iarna. Este important să se asigure suficientă lumină pentru ca răsadurile să germineze, altfel vor muri. Primăvara, după ce solul se încălzește, răsadurile sunt plantate în aer liber.

Recenzii de la grădinari și rezidenți de vară
Alevtina, 35 de ani: „Cultiv soiul Murano de patru ani. Am avut și alte soiuri înainte, dar erau o adevărată bătaie de cap, așa că am rămas la acesta. Recoltăm de mai multe ori pe sezon, iar fructele de pădure sunt frumoase și delicioase.”
Varvara, 47 de ani: „Ador acest soi. Îl cultiv în cantități mari pentru că vând fructe de pădure. Clienții mei sunt mulțumiți. Este foarte ușor de îngrijit, iar recolta este abundentă.”











