Plantarea și îngrijirea măcrișului în teren deschis, cum să-l hrănești și când să-l semeni

Mulți grădinari moderni cultivă activ măcrișul în căsuțele lor de vară și în grădini. Plantarea și îngrijirea măcrișului în teren deschis necesită respectarea unor reguli de bază și luarea în considerare a caracteristicilor specifice ale culturii.

Care sunt beneficiile acestei plante: de ce merită să o plantezi în grădina ta?

Cultivarea măcrișului a devenit răspândită datorită proprietăților sale benefice. Frunzele și tulpinile comestibile ale plantei sunt bogate în minerale și vitamine. Mai exact, măcrișul conține:

• caroten;
• antioxidanți;
• flavonoide;
• uleiuri esențiale.

Consumul acestui produs cu compoziția sa benefică are un efect de restaurare și vindecare asupra organismului uman. Un beneficiu suplimentar este faptul că planta are un conținut scăzut de calorii, fiind recomandată celor care duc un stil de viață sănătos.

Soiuri de măcriș și caracteristici biologice

Măcrișul este o plantă erbacee perenă din familia hrișcului. Plantele apar ca niște arbuști mici cu frunze verzi alungite. Diferitele soiuri variază în ceea ce privește dimensiunea și forma frunzelor, grosimea pețiolului și aromă. Printre soiurile comune se numără:

1. Altai. O varietate cu frunze netede care se înroșesc la vârfuri în timpul sezonului de creștere. Trăsătura sa distinctivă este gustul său distinct acru.
2. Comun. Cel mai comun soi cu frunze închise la culoare, randamente mari și toleranță la frig.
3. Lyon. Un soi cu frunze cărnoase, galben-verzui și pețiole de grosime medie.
4. Spanac. Măcriș cu frunze mate, distins prin prezența petelor de antocianină. Tulpini de lungime medie cu o aromă ușor acrișoară.

Ce condiții necesită cultura?

Pentru a obține o recoltă bună la timp, trebuie să asigurați condiții de mediu favorabile. După ce v-ați hotărât să cultivați o cultură, trebuie să selectați un loc cu sol potrivit, să luați în considerare regulile de rotație a culturilor și să luați în considerare plantele din jur.

Compoziția necesară a solului

Întrucât măcrișul poate crește în același loc timp de mai mulți ani, acesta ar trebui plantat în sol fertil, cultivat. Planta preferă solurile bogate - lutoase sau nisipoase. Aciditatea solului nu afectează randamentul, așa că tratarea prealabilă cu var este inutilă. Este important să se evite acumularea de apă în zona aleasă.

Iluminare, temperatură, umiditate

În primul an de dezvoltare, măcrișul are nevoie de o iluminare bună, așa că merită să plasați paturile într-un loc unde razele soarelui cad pe tot parcursul zilei.Plantele mature tolerează bine umbra. Datorită rezistenței lor ridicate la îngheț, majoritatea soiurilor pot rezista la temperaturi de până la -7 grade Celsius, iar creșterea continuă chiar și în toamnă. Cultura are cerințe ridicate de umiditate a solului, iar lipsa de umiditate poate duce la înflorirea prematură. Vecini favorabili și nefavorabili

Culturile vecine selectate corect afectează dezvoltarea măcrișului.

Se recomandă cultivarea verdețurilor lângă varză albă, cartofi, morcovi, castraveți, rubarbă, ridichi, roșii și țelină.

Evitați să plantați salvie, fasole, pătrunjel și busuioc aproape unele de altele. Aceste plante sunt susceptibile la aceleași boli și dăunători ca și măcrișul, așa că plantarea lor aproape una de alta poate duce la daune.

După ce culturi să plantezi măcriș: reguli de rotație a culturilor

Cele mai bune culturi premergătoare măcrișului sunt: ​​cartofii timpurii, sfecla roșie, morcovii, castraveții și roșiile. După recoltarea acestor culturi, nutrienții rămân în sol, ceea ce promovează creșterea și dezvoltarea activă a măcrișului. De asemenea, este important să se țină cont de faptul că regulile de rotație a culturilor interzic replantarea culturilor în același loc.

Plantarea unei plante în teren deschis

Semănatul în sol deschis se efectuează conform unei tehnologii specifice. La plantare, trebuie să determinați în avans momentul, să selectați și să pregătiți un loc, să procesați materialul săditor și apoi să semănați corect conform uneia dintre următoarele scheme.

Termene limită

Măcrișul poate fi plantat în orice perioadă a anului. Atunci când determinați momentul semănării semințelor în aer liber, luați în considerare clima regiunii, tipul de sol și soiul ales.

Primăvară

Măcrișul poate fi plantat primăvara, în aprilie, când solul este încă suficient de umed și temperatura exterioară este stabilă. Nu este necesară înmuierea semințelor înainte de plantare în primăvară, deoarece semințele vor germina ușor fără niciun tratament suplimentar. Semănați măcrișul primăvara dacă doriți să îl recoltați la mijlocul verii.

În toamnă

Plantarea de toamnă se face la sfârșitul lunii octombrie sau începutul lunii noiembrie. Semințele trebuie uscate în prealabil pentru a preveni germinarea înainte de instalarea înghețului. Plantarea de toamnă este convenabilă deoarece răsadurile vor ierna în pământ și vor începe să crească imediat după instalarea vremii mai calde.

Este posibil să semănăm vara?

Semănatul măcrișului vara se face de obicei după ce spațiul din grădină s-a eliberat în urma recoltării frunzelor timpurii. Plantarea se poate face în iunie sau iulie pentru o recoltă la sfârșitul toamnei sau în primăvara următoare, în funcție de timpul de coacere al soiului respectiv. Vara, semințele ar trebui să fie umflate sau încolțite.

Selectarea și pregătirea unui loc de aterizare

Alegerea cu atenție a unui loc este crucială, deoarece măcrișul este o plantă perenă. Sunt preferate solurile ușoare și fertile. Dacă acest lucru nu este posibil și semănatul se face într-un sol mai puțin potrivit, asigurați un drenaj adecvat.

Zona selectată este curățată de buruieni, care inhibă creșterea.

Toamna, straturile de pământ sunt tratate cu un amestec de îngrășăminte, inclusiv compost sau gunoi de grajd putrezit, superfosfat și clorură de potasiu. După aplicarea îngrășământului, solul este bine arat. Înainte de semănat, solul poate fi fertilizat suplimentar cu uree.

Cum se prepară semințele de măcriș înainte de plantare

Pregătirea materialului săditor afectează rata de creștere a plantelor și randamentul. Pentru a asigura o germinare bună în cantități mari, semințele trebuie înmuiate timp de două zile. Pentru a dezinfecta semințele, acestea sunt, de asemenea, înmuiate într-o soluție slabă de permanganat de potasiu.

Schema și tehnologia de însămânțare

Când semănați în orice perioadă a anului, plantați semințele la o adâncime de 1-2 cm. Puteți alege unul dintre următoarele modele de plantare:

• în brazde cu o distanță între rânduri de 30 cm;
• semănare liberă pe întreaga suprafață a patului de grădină.

După plantarea semințelor la mare adâncime, trebuie urmate câteva practici agricole. Imediat după semănat, solul trebuie compactat cu partea inferioară a unei greble sau ușor tasat. Această tehnică promovează germinarea lină.

Instrucțiuni de îngrijire

Îngrijirea regulată și temeinică este esențială pentru o recoltă sănătoasă și la timp. Măcrișul trebuie îngrijit conform practicilor agricole de bază. De asemenea, este important să se ia în considerare soiul specific și condițiile de mediu. Urmând aceste instrucțiuni, veți putea cultiva ierburi cu o aromă excelentă.

Regularitatea udării

Pentru a preveni înflorirea prematură a culturilor de grădină și pentru a asigura că toată energia plantei este concentrată pe hrănirea frunzelor suculente, mai degrabă decât pe rozeta florală, umiditatea regulată a solului este esențială. Pe vreme caldă, este deosebit de important să monitorizați solul și să udați pe măsură ce se usucă.

Evitați stagnarea apei în straturi și udarea excesivă. Excesul de apă duce la putrezirea rădăcinilor și ofilirea plantelor.

Prin urmare, udarea trebuie să fie constantă, dar moderată. Cantitatea exactă de apă depinde de condițiile meteorologice din regiunea de creștere.

Plivirea și afânarea solului

O parte importantă a îngrijirii acestei culturi este afânarea și plivirea periodică a solului. Afânați ușor solul după fiecare udare pentru a asigura că aerul proaspăt ajunge la rădăcini și un drenaj mai bun al umidității către straturile inferioare ale solului. Odată cu sosirea primăverii, solul dintre rânduri este, de asemenea, afânat. Plivirea se efectuează pe măsură ce buruienile apar în zonă.

Mulcire

Pentru mulcirea straturilor de măcriș, se recomandă utilizarea turbei, compostului sau frunzelor căzute. Un strat de mulci se plasează între rânduri pentru a permite îngrășământului să ajungă la rădăcini și a permite plantelor să respire liber. Mulciul previne creșterea buruienilor, reducând la minimum efortul necesar pentru îndepărtarea lor.

Nuanțe ale fertilizării

Pentru a îmbogăți solul cu nutrienți, fertilizați straturile de creștere. De obicei, măcrișul este fertilizat de 2-3 ori pe parcursul sezonului. Tipul și compoziția îngrășământului sunt selectate în funcție de perioada anului și de motivul aplicării.

Fertilizarea măcrișului în primăvară

Fertilizarea de primăvară este necesară în al doilea an și în următorii de creștere a plantelor. Înainte de a aplica îngrășământ, curățați plantațiile de frunzele rămase din sezonul precedent și tăiați tulpinile vechi. Apoi, utilizați una dintre următoarele metode de hrănire a plantelor:

• Se adaugă 2-2,5 găleți de compost sau humus putrezit pe metru pătrat de teren;
• Paturile sunt udate cu o soluție de lumânărică diluată cu apă în proporție de 1:7.

Pentru a asigura o creștere corectă și viguroasă a plantelor, puteți utiliza și un îngrășământ mineral. În acest caz, dizolvați câte o linguriță de superfosfat, nitrat de amoniu și sare de potasiu într-o găleată cu apă. Amestecul rezultat este suficient pentru un metru pătrat de sol.

Grădinarii experimentați folosesc adesea îngrășăminte cu azot pentru fertilizarea măcrișului de primăvară. Îngrășămintele cu conținut ridicat de azot sunt dizolvate în apă și pulverizate atunci când măcrișul nu reușește să germineze la timp sau dezvoltă lent frunzișul.

Cum se hrănește după tăiere

Aplicarea îngrășământului după tăiere vă permite să creșteți randamentul. Prima tăiere se face când lamelele frunzelor ating 8 cm lungime. Tăierile ulterioare se fac când rozeta are 5-6 foliole. Tăierile trebuie făcute cu mare atenție pentru a evita deteriorarea mugurilor apicali.

După tăiere, plantele pot fi fertilizate cu un amestec de componente minerale, a căror parte principală constă în îngrășăminte care conțin azot.

Procesul de aplicare depinde de condițiile meteorologice. Dacă ploile sunt frecvente, îngrășământul poate fi aplicat uscat. Dacă ploile sunt rare, pre-dizolvați îngrășământul în lichid, urmând instrucțiunile de pe ambalaj.

La sfârșitul verii, cel mai bine este să folosiți îngrășăminte bogate în potasiu. Cenușa de lemn nu este recomandată pentru straturile de grădină, deoarece va reduce pH-ul solului la niveluri neutre. Multe soiuri de măcriș necesită un sol acid pentru a prospera. Pentru a preveni înflorirea măcrișului în timpul sezonului de creștere, asigurați-vă că îngrășământul nu conține fosfor. Pentru o recoltă timpurie de măcriș, presărați straturile cu așchii de turbă cu câteva săptămâni înainte de topirea zăpezii și acoperiți-le cu folie de plastic.

Boli și dăunători ai măcrișului

Bolile și infestările cu dăunători duc la deteriorarea aromei, la eșecul culturilor și la răspândirea infecțiilor la culturile vecine. Pentru a proteja culturile, este necesară o acțiune promptă imediat ce sunt detectate semne de deteriorare. Măcrișul suferă cel mai adesea de următoarele boli și dăunători:

1. Rugina. Această boală se manifestă prin pete galbene, portocalii sau maronii pe suprafața frunzelor. În timp, petele cresc în dimensiune, iar frunzele de măcriș se usucă. Tratamentul cu fungicide complexe ajută la combaterea ruginii.
2. Gândacii de frunze și muștele de fierăstrău. Acești dăunători se așază pe frunzele plantei și încep să le roadă, lăsând găuri mari. Pentru a-i respinge, pulverizați plantele cu o infuzie de usturoi sau de mătrăgună. Pulverizați plantele la intervale de câteva zile până când insectele sunt complet eliminate.
3. Afide. Aceste insecte verzi minuscule infestează straturile de grădină în număr mare, iar dimensiunea lor redusă face imposibilă colectarea manuală a acestora. Pentru a controla afidele, tratați plantele cu ingrediente organice, inclusiv cenușă de lemn, infuzie de păpădie sau iarbă usturătoare.
4. Mucegaiul pufos. Această boală, cunoscută și sub numele de peronosporoză, se caracterizează prin apariția unui strat cenușiu pe partea inferioară a frunzelor plantei. Boala poate fi tratată cu fungicidul Fitosporin, care este complet sigur pentru oameni, dar fatal pentru planta infectată.

Transfer

Necesitatea transplantării măcrișului într-o locație nouă apare atunci când plantarea este prea densă sau când locul ales inițial pentru stratul de răsaduri este nepotrivit. De obicei, transplantarea se face în aprilie, când se înregistrează temperaturi stabile peste zero grade. Acest lucru va ajuta la reducerea riscului de supraviețuire slabă a răsadurilor.

Pentru a planta măcriș, udați straturile de flori și scoateți cu grijă plantele, împreună cu o mică bilă de pământ pentru a proteja rădăcinile de deteriorare. După ce planta este scoasă, mutați-o într-un alt loc, pregătit în prealabil.

Pre-cultivarea solului înainte de transplantare facilitează supraviețuirea și adaptarea plantelor. Pentru a face acest lucru, săpați solul înainte de replantare și aplicați un amestec dintr-o jumătate de găleată de compost, o lingură de nitrofoscă și o linguriță de uree pe metru pătrat de sol. Fertilizarea este necesară pentru a oferi nutrienți plantelor nou plantate. Greblați patul de răsaduri și săpați brazde, lăsând 5-10 cm între ele.

Când se colectează semințe de măcriș?

Nu este necesar să cumpărați material săditor pentru propagarea măcrișului de fiecare dată când plantele existente au terminat de înflorit. Dacă soiul pe care doriți să îl propagați crește deja în grădina dvs., pur și simplu colectați semințele de la plante și replantați-le. Pentru a face acest lucru, lăsați 3-4 tufișuri de măcriș netăiate și permiteți-le să înflorească. Când măcrișul începe să crească și inflorescențele formate capătă o nuanță maronie, puteți începe să colectați semințele după cum urmează:

• După înflorire, plantele sunt tăiate și uscate timp de 10-12 zile;
• exemplarele uscate se decojesc prin frecare între palme;
• Prin cernerea reziduurilor vegetale, obținem semințe.

Semințele pot fi păstrate până la 4 ani. Pentru a preveni alterarea, depozitați-le într-un loc răcoros și uscat, ferit de lumina directă a soarelui.

Recoltarea și depozitarea

Recoltarea începe când frunzele ating 10 cm lungime. Sunt posibile mai multe recolte pe parcursul primăverii și verii. Este important să se prevină formarea tulpinilor florale, deoarece acest lucru face ca partea verde a plantei să devină aspră și aroma să se deterioreze. Tulpinile florale sunt lăsate doar atunci când sunt necesare semințe, dar frunzele din aceste rozete nu sunt consumate.

Când recoltați măcriș, este important să tăiați corect frunzele de la bază. Culegerea frunzelor poate deteriora accidental tulpina și poate perturba dezvoltarea ulterioară. Recoltarea la dacha se face doar primăvara sau la începutul verii, deoarece acidul oxalic, care poate avea un impact negativ asupra sănătății umane, se acumulează în frunze.

După fiecare recoltă, afânați solul, aplicați nitrat de amoniu ca îngrășământ și udați. Aceste tehnici de cultivare vor ajuta măcrișul să-și reia creșterea verde viguroasă și să producă din nou o recoltă bună.

Măcrișul recoltat nu rezistă mult. Puneți frunzele verzi în pungi de plastic și depozitați-le la 1-2 grade Celsius (33-37 grade Fahrenheit). Acest lucru le va păstra proaspete timp de 3-4 săptămâni. La temperatura camerei, termenul de valabilitate nu depășește câteva zile. Plantele pot fi folosite imediat pentru procesare, în loc să fie depozitate. Înainte de utilizare, tăiați rădăcinile, separați rozetele în frunze individuale și spălați-le bine. Nu consumați frunze de măcriș îngălbenite, putrezite sau aspre.