Descrierea celor mai bune soiuri de măcriș cu fotografii pentru cultivarea în teren deschis și sere

O plantă perenă care apare în grădini înaintea altor plante, este apreciată pentru conținutul său bogat de vitamine. Fructele verzi sunt folosite în salate și adăugate în supe și borș. Măcrișul are o rădăcină groasă, o tulpină dreaptă și frunze mari, pețiolate. În sălbăticie, crește în pajiști, lângă marginile drumurilor și pe ape. Acum au fost dezvoltate soiuri cultivate de măcriș, care sunt utilizate atât în ​​gătit, cât și în medicina populară, deoarece sunt bogate în flavonoide, uleiuri esențiale și taninuri.

Soiuri de măcriș pentru teren deschis

Această plantă perenă abia atinge un metru înălțime, tolerează ușor condițiile meteorologice nefavorabile și nu îngheață în timpul iernilor reci. Măcrișul crește în același loc timp de 2-3 ani, iar în cazuri rare, 4.

În teren deschis, mulți grădinari seamănă semințe din soiul Belleville, care produce o recoltă timpurie bună. Frunzele se recoltează la 50 de zile după germinare. Au formă ovoidă, cu lame verde deschis de până la 14 cm lungime. Măcrișul nu produce tulpini. Se pot recolta până la 7 kg de frunze suculente pe metru pătrat.

Această varietate de spanac este un hibrid. Frunzele verzi ale acestei plante perene conțin la fel de multe proteine ​​ca soia și sunt bogate în acid ascorbic. Planta are o rozetă verticală de frunze verde închis care cresc rapid.

Grădinarii recoltează soiul Sanguine la mai puțin de șase săptămâni după ce apar lăstarii. Semințele sunt semănate atât în ​​seră, cât și în teren deschis. Se produc până la 5 kg de verdețuri pe metru pătrat.

Soiul de măcriș cu frunze late Odessa este rezistent la secetă și îngheț, având rozeta sa verticală. Recoltarea este la 45 de zile după germinarea semințelor. Verdeața este potrivită pentru conservare și pentru prepararea borșului.

Măcriș roșu

Un tip de plantă perenă erbacee care crește jos, are tulpini subțiri, de culoare vișiniu închis și frunze în formă de lance. Măcrișul roșu seamănă ca aspect cu spanac, ajungând la 60 cm înălțime și formând o bază de rozetă. Vara, apar flori verzi minuscule, urmate de fructe mici, purtătoare de semințe.

Această plantă perenă este foarte atractivă, cu nervuri vibrante de culoare violet-sânge vizibile pe frunze. Acestea conțin mult acid oxalic, care este periculos pentru animale. Planta crește în climate temperate și este cultivată în zone tropicale în timpul iernii. Se reproduce prin semințe, atât atunci când este plantată în pământ, cât și prin polenizare vântului.

Măcrișul roșu prosperă în umiditate, nu solicită fertilitatea solului și se ofilește în secetă. Această plantă perenă se taie după înflorire și se folosește pentru:

• sosuri;
• supe;
• omlete.

Proprietățile decorative ale măcrișului roșu sau sângeros și-au găsit aplicații în decorarea iazurilor. Planta își schimbă nuanța, adăugând culoare suplimentară fundalului iazului și poate crește în același loc până la cinci ani.

Măcriș cu frunze mari

Grădinarii și locuitorii de vară adoră această varietate de plante, deoarece verdețurile sale suculente pot fi recoltate la 36 de zile după semănat. Avantajele măcrișului cu frunze mari includ:

• productivitate ridicată;
• gust acru pronunțat;
• rezistență la îngheț și pierderea tulpinilor.

Aproximativ 6 kg de frunze alungite sunt recoltate de două ori de pe plantă, conferind supei de varză aroma sa specială. Planta este bogată în acizi ascorbici și nicotinici, fier și potasiu, riboflavină și retinol.

Măcriș cu frunze late

Acest soi erbaceu are o perioadă medie de coacere, recoltarea având loc după 40-50 de zile. Recoltarea nu se face însă de două sau trei ori, obținându-se cinci butași pe sezon. Denumirea de „măcriș” se referă la aspectul frunzelor. Conform descrierii, lamele ating 8 cm în lățime.

Semănați semințele la fiecare 3-5 ani. Pentru a asigura o creștere rapidă a frunzișului, distanța dintre rânduri trebuie să fie de cel puțin 50 cm. Măcrișul se dezvoltă bine în orice sol, dar zonele mlăștinoase nu sunt potrivite pentru plantarea soiurilor cu frunze late.

Spanac cu măcriș

O plantă cu o tulpină groasă și erectă, care atinge 130 cm înălțime, se găsește în Siberia, Extremul Orient rus, China și o mare parte a Europei. Florile de măcriș de spanac formează panicule, articulațiile îngroșându-se la bază. Frunzele se disting prin:

• formă oblungită;
• marginile ondulate ale plăcilor;
• până la 10 cm lățime, până la 35 cm lungime.

Acest soi este cultivat în căsuțe de vară și grădini de legume. Planta este bogată în proteine ​​și microelemente precum sulf, fosfor și fier, dar nu conține acid oxalic. Frunzele se coc repede și sunt potrivite pentru salate și sunt folosite ca și condiment pentru diverse feluri de mâncare.

Sorrel Victoria

Această plantă perenă prosperă la temperaturi cuprinse între 16 și 23°C, semințele germinând la 0 până la 3°C, ceea ce o face o alegere populară într-o gamă largă de climate. În climatele temperate, grădinarii preferă să planteze soiuri timpurii de măcriș, dar soiul Victoria de sezon târziu este, de asemenea, foarte apreciat, deoarece nu se încolăcește. Frunzele verde închis au un gust distinct acru și sunt potrivite pentru conservare și consum proaspăt.

Cele mai bune soiuri pentru regiunea Moscovei

Crescătorii creează nu numai hibrizi de pomi fructiferi și arbuști, ci și noi soiuri de ierburi adaptate unor condiții climatice specifice.

Datorită muncii amelioratorilor, au fost dezvoltate soiuri perene pentru cultivare în latitudini temperate și în regiunea Moscovei, care necesită puțină îngrijire și pot rezista la înghețuri semnificative.

Măcrișul, frumos numit „Zăpada de Smarald”, are o rozetă largă de frunze rotunjite. Este apreciat pentru aroma sa delicată și produce peste 7 kg pe metru pătrat.

Primăvara devreme, toamna târziu și vara sunt toate lunile potrivite pentru plantarea semințelor în teren deschis.

Grădinarii consideră măcrișul Belvilsky ca fiind una dintre cele mai bune soiuri vechi. Acest măcriș este bogat în:

• vitamina C;
• caroten;
• minerale.

Într-un an bun, se recoltează până la 7,5 kg de frunze cărnoase, care sunt folosite pentru a prepara supe și garnituri. Planta tolerează ușor înghețul, ploaia și vremea umedă.

Malachitul se bucură de coacerea timpurie. În climatele temperate, această varietate perenă se recoltează la doar șase săptămâni după apariția lăstarilor. Rozeta este formată din frunze cu suprafață netedă, de maximum 15 cm lungime.

Soiul Broadleaf a câștigat rapid popularitate printre grădinarii din regiunea Moscovei datorită randamentului său ridicat, ajungând la 8 kg pe metru pătrat. Pe vreme caldă și uscată, tulpina produce lăstari, așa că planta necesită udare. Se folosește în salate, iar aciditatea este abia sesizabilă.

Măcrișul din Altai are o aromă verde plăcută. Planta este rezistentă la îngheț. Vara, frunzele își schimbă culoarea într-o nuanță roșiatică.

Varietatea de spanac se dezvoltă bine în climatele temperate. Se coace devreme și prosperă la temperaturi scăzute. Planta conține o cantitate mică de acid oxalic, iar frunzele au un gust dulce.

Frunzișul delicat al soiului peren Lyon crește foarte repede, dar necesită o îngrijire specială și poate fi distrus de înghețuri severe. În climatele temperate, grădinarii acoperă rădăcinile ierbii pentru iarnă.

Soiul cu frunze late Odessa prosperă în regiunea Moscovei. Grădinarii se bucură să planteze această iarbă. Randamentul, care se apropie de 8 kg pe metru pătrat, se recoltează la șase săptămâni după ce apar lăstarii. Frunzele late și lungi sunt de un verde strălucitor și bogate în fier și potasiu.