Soia nu este o cultură populară pentru cultivarea în dacele rusești, dar grădinarii care și-au asumat riscul jură în unanimitate pe beneficiile ei. Soia a fost cultivată din cele mai vechi timpuri, ceea ce o face una dintre cele mai vechi culturi cultivate de oameni. Avantajul plantării soiei într-o dacă este că aceasta este o cultură bună pentru îngrășământ verde și un fel de mâncare gustos, bogat în nutrienți.
Descrierea plantei
Glicina (soia) este o plantă anuală, erbacee, cu flori, din familia leguminoaselor.
Există 2 tipuri: anuale și perene, plantele anuale includ:
- Soia cultivată.
- Soia comună.
Există mai mult de 26 de specii de plante perene, majoritatea crescând exclusiv în condițiile continentului australian.
Planta de soia este foarte asemănătoare ca aspect cu boabele de fasole. Frunzele sunt trifoliate, verzi și pubescente.

Tulpina este erectă, ramificată și are o înălțime cuprinsă între 15 cm și 2 m, în funcție de soi. Rădăcina pivotantă, cu rădăcini fine și ramificate, se extinde adânc în sol până la o adâncime de 1,5 m.
Inflorescențele sunt colectate în raceme de până la 20 de flori axilare, pubescente, violete sau albe. Fructul este o păstaie curbată, verde când este necoaptă și galben-brună când este matură. Păstaia conține 1-8 boabe (semințe) oblongi, convexe.
Sfaturi pentru cultivarea soiei
Cultivarea soiei este practicată în principal de fermele mari, mai degrabă decât de grădinarii individuali, deoarece este o afacere profitabilă cu randamente bune și autosuficiență rapidă. Pentru o singură parcelă de grădină, plantarea câtorva semințe este suficientă pentru a hrăni o familie.
Avantajele cultivării soiei sunt:
- randament ridicat;
- un produs sănătos cu multe proteine și alte proprietăți benefice;
- Particularitatea soiei este că este un îngrășământ verde natural și un îndepărtator de buruieni;
- proces de creștere simplu și fără efort.
Alegerea locului potrivit este crucială pentru cultivarea soiei în grădină. Ar trebui să fie însorit, fără curenți de aer și cu pânza freatică joasă. Solul ar trebui să fie nisipos sau lutos, cu un pH neutru, ușor și respirabil.
Cele mai bune plante predecesoare pentru soia în grădină sunt cerealele, cartofii, porumbul și sfecla roșie. Puteți roti culturile la fiecare doi ani pentru a asigura o recoltă abundentă în fiecare an. Evitați să plantați soia după leguminoase, legume reci, floarea-soarelui, rapiță și varză. Înainte de a planta în interior, pregătiți solul și boabele de fasole, aplicați îngrășământ începând din toamnă și săpați și afânați solul primăvara pentru a crea un sol aerisit și ușor.

Plantarea soiei în teren deschis
Soia se seamănă în aprilie-mai, în funcție de regiune, trebuie îndeplinită următoarea condiție: solul trebuie să se încălzească până la +10 °C…+12 °C, iar pericolul înghețurilor de scurtă durată asupra solului trebuie să treacă.
Toamna, îngrășăminte organice, nisip și pământ de gazon ar trebui adăugate în sol, astfel încât materia organică să putrezească în lunile de iarnă și să sature solul cu nutrienți, în timp ce nisipul și pământul de gazon îl fac ușor.
Primăvara, parcela este săpată, nivelată cu o greblă și împărțită în zone pentru semănat. Semințele sunt pregătite prin calibrare, curățare și tratare cu inoculantul „Nitragin” cu trei săptămâni înainte de plantare. Fasolea trebuie semănată la distanțe mari între rânduri, de 40 cm până la 70 cm. Plantați semințele la cel mult 3-5 cm adâncime în sol, altfel planta s-ar putea să nu încolțească. Lăsați o distanță de 10-20 cm între semințe.
Este important să se mențină solul umed pentru a evita reducerea randamentului și a germinației semințelor, care are loc în 5-10 zile. Când apar primele lăstari, solul din jurul lor trebuie mulcit cu materiale organice sau alte mijloace disponibile.
Caracteristici ale îngrijirii soiei
Îngrijirea soiei necesită o atenție deosebită la plivirea corespunzătoare și aerarea solului, care se face imediat după răsărire. Vremea influențează, de asemenea, creșterea plantelor: condițiile însorite și calde permit boabelor să crească rapid și să formeze muguri. Vremea ploioasă, înnorată și rece prelungește sezonul de creștere al plantei, având un impact negativ asupra recoltei viitoare.
Fertilizarea soiei
Rădăcinile de soia găzduiesc bacterii fixatoare de azot, care necesită un sol bogat în bor și molibden. Dacă semințele nu au fost tratate cu inoculanți, boabele necesită un îngrășământ complex care conține azot, potasiu, fosfor și calciu. În timpul fazei de creștere activă, trebuie adăugată uree, care conține peste 45% azot.
Hrănirea foliară este, de asemenea, foarte importantă, altfel frunzele vor căpăta o culoare verde pal cu o tentă gălbuie. Hrănirea foliară se face cu Kas sau Nitrafoska, diluând 50 g în 10 litri de apă; aceasta îmbunătățește sinteza clorofilei la plantă. Hrănirea foliară se face înainte de plantarea fasolei, folosind nitrat sau sulfat de amoniu, de care planta are nevoie pentru o creștere viguroasă.

Cum se leagă?
Pentru legare, puteți folosi același principiu ca și pentru castraveți sau alte leguminoase. Instalați țăruși (suporturi) rezistenți la începutul și la sfârșitul rândului, întindeți mai multe rânduri de frânghie între ei și, pe măsură ce plantele cresc, legați-i de ei cu șnururi moi, bandaje sau benzi de plastic.
Reguli de udare a soiei
Ca orice altă leguminoasă, udarea frecventă și abundentă este necesară pentru creștere și formarea semințelor, în special în timpul formării mugurilor și înfloririi. Pe vreme uscată și caldă, udați zilnic seara. Udarea insuficientă poate avea un impact negativ asupra formării fructelor sau chiar poate provoca eșecul fructelor. Pe vreme ploioasă, asigurați-vă că straturile de plante nu sunt inundate excesiv; în caz contrar, trebuie instalate șanțuri de drenaj pentru a canaliza excesul de apă departe de locul de plantare.
Cum se tratează soia?
Momentul optim pentru tratarea buruienilor în straturile de soia este înainte de formarea florilor. Controlul buruienilor în straturile de soia poate fi foarte dificil, așa că este important să se utilizeze erbicide neselective sau selective pentru a elimina buruienile existente și a preveni creșterea și răspândirea rapidă a celor noi. Erbicidele precum Zenkor, Harness, Prima și Tornado sunt potrivite. Evitați utilizarea lor în timpul înfloririi soiei și formării păstăilor.
Este adesea atacată de dăunători precum afide, greieri-cârtiță, viermi-oși, tripși, acarieni și păduchi cu aripi solzoase, care pot distruge culturile sau pot provoca pagube semnificative. Dacă nu se respectă îngrijirea răsadurilor, pot apărea boli precum ofilirea cu fusarium, pătarea și ofilirea bacteriană, care adesea ucid complet întreaga cultură. Pentru a combate dăunătorii și bolile, fie preventiv, fie pentru a elimina problema, se utilizează sulfat de cupru, soluție de săpun, decoct de pelin și produse precum Zolon, Damber și Dragun.

Cum se recoltează soia
Maturarea boabelor și perioada lor Perioada de recoltare depinde de soiul plantat: soiurile timpurii încep la 85 de zile, soiurile de mijlocul sezonului la 110-130 de zile, iar soiurile târzii până la 145 de zile. Recoltarea are loc de la mijlocul lunii iulie până la sfârșitul lunii septembrie, permițând timp pentru coacerea semințelor și determinând utilizarea preconizată a boabelor, precum și condițiile meteorologice din regiunea de cultivare.
În fermele mari, recoltarea se face folosind mașini specializate sau o combină. Pentru o grădină, cea mai bună opțiune este treierarea boabelor. Pentru a face acest lucru, cosiți tufișurile imediat ce frunzele încep să cadă și păstăile devin cenușii. Rădăcinile rămân în sol și sunt scoase toamna, îmbogățindu-l cu nutrienți. Tufișurile sunt așezate în mănunchiuri mici, legate și agățate într-un loc uscat și ventilat. După 3-5 zile, sunt treierate și depozitate în recipiente speciale.
S-a ajuns la o opinie larg răspândită că planta este modificată genetic, dar o privire asupra statisticilor pentru alte culturi arată același lucru. Există soiuri de soia cu gene alterate, dar acestea sunt adesea folosite pentru cultivare la scară industrială. Altfel, este un mit răspândit prin marketing.











