Descrierea soiului de coacăze negre Venus și subtilitățile cultivării acestuia

Hibridul de coacăze, numit cu mândrie Venus, este considerat unul dintre cele mai populare soiuri. Se mândrește cu fructe mari și o toleranță excelentă la secetă. Soiul de coacăze Venus produce randamente mari și este adesea folosit în scopuri medicinale. Recent au apărut multe soiuri noi, dar această cultură este încă folosită de grădinari ca supliment pentru grădinile lor de legume.

Istoria cultivării coacăzului negru Venus

Crescătorii ruși au dezvoltat o nouă varietate de coacăze prin încrucișarea soiului finlandez „Bredtorp” (carelian) cu soiul siberian „Golubka” (Seyanets Golubka). Acest proces a fost realizat de V.S. Ilyin. Coacăzele au fost cultivate în sudul Uralilor și sunt utilizate din 2004.

Regiuni potrivite pentru cultivare

Coacăzul Venus tolerează bine seceta, umiditatea scăzută și înghețurile severe. Prin urmare, pe lângă latitudinile medii, este frecvent întâlnit și în nord. Coacăzele sunt cultivate în Rusia, Ucraina, Belarus și alte țări vecine.

Principalele avantaje și dezavantaje

Beneficiile coacăzelor includ:

1. Planta nu este pretențioasă la condițiile de creștere și tolerează bine seceta și înghețul.
2. Rezistent la principalele boli ale coacăzelor.
3. Are fructe mari, coacere uniformă a fructelor de pădure și tolerează bine transportul.
4. Scor gustativ ridicat de 5 puncte.
5. Gust de desert.

Dar acest hibrid are și dezavantajele sale: rezistență scăzută la septorioză și acarieni.

Informații botanice și caracteristici ale soiului

Planta aparține familiei agrișelor. Coacăzele negre cresc ca un mic arbust cu formă piramidală și ramuri răspândite.

Arbuști și sistem radicular

Tufa este joasă (1,2-1,5 metri). Coroana este întinsă, cu 15-20 de ramuri principale la baza unei plante mature. Scoarța este maro, cu un strat gri deschis, aspră la atingere. Lăstarii sunt verde închis. Partea superioară are un strat roz. Sistemul radicular are ramuri subțiri îndreptate în direcții diferite. Rădăcina centrală este îndreptată în jos.

Lamele frunzelor

Frunzele de coacăz sunt de mărime medie. Culoarea lor variază de obicei de la verde închis la verde deschis intens sau ușor vișiniu. Frunzele au dinți mici, rotunzi pe laterale. Uneori, lama este ușor deformată sau ondulată. Partea inferioară este ușor aspră.

Înflorire și polenizare

Florile de coacăz sunt de culoare roz pal. Un buchet conține de obicei 7-10 flori. Petalele sunt ovoide. Planta este polenizată de insecte (albine, bondari). Venus este autofertilă, deci nu are nevoie de polenizatori suplimentari.

Timpul de coacere a fructelor

Boabele se coc la începutul sau mijlocul lunii august. Coacăzele rodesc neuniform, așa că întreaga recoltă se adună în 2-3 recolte. Un tufiș matur poate produce până la 5 kilograme de coacăze.

Venus dă roade deja în al doilea an, dar o recoltă completă este așteptată în al treilea an de la plantare.

Gust și randament

Aroma sa este cea care plasează acest soi în fruntea listei. Aroma soiului de coacăze Venus a fost cotată cu 5 stele. Acest hibrid are, de asemenea, un randament foarte ridicat. Este considerat un soi de desert.

Domeniul de aplicare al fructelor de pădure

Boabele acestei plante sunt populare consumate proaspete și sunt adesea folosite pentru a face compoturi. Datorită conținutului ridicat de zahăr, acest hibrid este ideal pentru prepararea gemurilor și gemurilor.

Rezistență la temperaturi sub zero grade și secetă

Coacăzele tolerează bine temperaturile sub zero grade (până la -38 grade Celsius). Aerul uscat și solul nu reprezintă, de asemenea, o problemă. Arbustul poate supraviețui perioade lungi de timp fără apă.

Imunitate la boli și dăunători

Acesta este un alt avantaj al soiului Venus. Coacăzele sunt rareori afectate de făinarea praf și antracnoză. Cu toate acestea, există riscul apariției septoriozei și a acarianului. Pentru a evita acest lucru, se utilizează tratamente preventive.

Cum să plantezi coacăze în grădină

Plantarea nu este dificilă, dar necesită respectarea regulilor și fertilizarea locului de plantare în prealabil.

Termene limită

Coacăzele se plantează primăvara și vara, în funcție de vreme și de preferințele grădinarului. Cel mai bine este să se planteze într-o zi însorită și fără vânt. Pregătirea solului începe în august.

Selectarea și pregătirea unui amplasament

Alegerea unei locații nu va dura mult, deoarece planta este ușor de cultivat. Un loc cu umbră parțială este cel mai potrivit. Solul trebuie să fie suficient de umed, evitând solul mlăștinos sau acid. De asemenea, asigurați-vă că locația aleasă nu se află într-o zonă cu niveluri ridicate ale apelor subterane.

Cel mai bun loc ar fi o zonă din apropierea peretelui unei case sau a unui gard.

Pregătirea răsadurilor și procedura de lucru

Parcela este săpată, plivită și fertilizată. Se creează un amestec de gunoi de grajd putrezit, superfosfat și sulfat de potasiu. Apoi, se sapă o groapă de plantare. Se selectează un răsad de doi ani și se verifică pentru semne de boală sau deteriorare.

Groapa ar trebui să aibă o adâncime de 50-60 de centimetri și un diametru de 55-60 de centimetri. Solul vegetal se amestecă cu două găleți de turbă sau compost și se adaugă cenușă. De asemenea, se adaugă superfosfat și fosfat de potasiu ca îngrășăminte. Se adaugă deasupra un strat fertil de sol și se adaugă una sau două găleți de apă. Apoi începe plantarea.

Rădăcinile de coacăz sunt întinse și verificate din nou pentru a vedea dacă sunt deteriorate. Apoi, rădăcinile sunt acoperite cu pământ și compactate ușor. Udarea se face de mai multe ori pe măsură ce rădăcinile sunt îngropate. Gulerul rădăcinii de coacăz este presat 5-7 centimetri în sol. După aceasta, solul este mulcit cu turbă.

Îngrijire suplimentară a coacăzelor

Îngrijirea în primii doi ani după plantare este simplă. Tufa necesită udare, afânare a solului și curățare a buruienilor din jurul plantei.

Mod de udare

Soiul Venus este rezistent la secetă, dar necesită udare regulată. Calitatea recoltei și sănătatea plantei depind de acest lucru. Coacăzele se udă de 3-5 ori pe sezon, în iunie, iulie, septembrie și noiembrie. Se folosesc două-trei găleți de apă per tufă. Acest hibrid este foarte iubitor de umiditate.

Afânarea și mulcirea solului

Solul din jurul plantei este cultivat frecvent. Se creează un strat de aer pentru a preveni stagnarea apei. De asemenea, solul este mulcit periodic cu turbă sau rumeguș. Creșterea excesivă este îndepărtată prompt.

Fertilizare

Fertilizarea începe atunci când coacăzele încep să fructifice. Acest lucru asigură că planta primește mai multe vitamine și minerale pentru creșterea fructelor de pădure. Primăvara, se folosesc îngrășăminte organice, cum ar fi humusul și compostul. Fosforul și potasiul se adaugă în sol în primăvară. Acest lucru se face după ce înflorirea s-a terminat și din nou toamna, după recoltare.

Tăiere: formativă, sanitară, de întinerire

După plantare, se efectuează prima tăiere. Numărul de ramuri se reduce la 3-4. Aceasta se face pentru a modela coroana. Acest proces continuă pe tot parcursul vieții coacăzului. Tăierea ramurilor se face pentru a preveni bolile. Deși soiul este rezistent, este mai bine să previi o problemă decât să o rezolvi ulterior. Ramurile și frunzele tăiate se ard. Ramurile cu vârsta de 5-6 ani se taie și ele pentru a face loc celor mai tinere.

Turnarea și întărirea bucșelor

La sfârșitul iernii, ca măsură preventivă, tufișurile sunt stropite cu apă clocotită. Acesta este un remediu popular pentru boli și servește și ca duș de trezire pentru plantele tinere.

Tratamente preventive sezoniere

Mucegaiul praf, rugina și boli similare sunt rare pe Venus. Cu toate acestea, soiul este destul de susceptibil la pătarea frunzelor cauzată de septorioză și poate fi uneori atacat de acarienii din muguri. Aceste boli apar și la alte soiuri.

Caracteristicile lor distinctive includ apariția unor pete deschise la culoare cu o margine roșiatică. Ulterior, frunzișul afectat se acoperă cu pete întunecate, care apoi se usucă și cad.

Este necesar să se asigure că umiditatea nu stagnează în sol, deoarece acesta este un habitat excelent pentru bolile fungice.

Metodele de control includ îndepărtarea promptă a frunzelor și eliminarea lor. Grădinarii ard ramurile uscate și tratează trunchiul cu o soluție de sulfat de cupru sau oxiclorură de cupru. Ca măsură preventivă, Venus este pulverizată cu o soluție Bordeaux 1% de patru ori pe sezon. Aceasta se face înainte de înflorire, după înflorire și la două-trei săptămâni după al doilea tratament.

Mugurii tineri sunt susceptibili la atacul acarienilor. Semnele includ muguri umflați și apariția unor frunze mici pe lăstar. Pentru a combate acarienii, folosiți o metodă simplă: plantați ceapă și usturoi lângă tufișurile de coacăze. Dacă acest lucru nu funcționează, tăiați și ardeți ramurile afectate. La începutul înfloririi, pulverizați florile cu o soluție de usturoi.

Cum să acoperiți plantațiile pentru iarnă

Deoarece coacăzele sunt rezistente la boli, nu necesită izolație suplimentară. Cu toate acestea, sunt tăiate toamna, iar pământul din jurul plantei este săpat pentru a o pregăti pentru iarnă. Ramurile sunt legate cu frânghie și fixate până în primăvară.

Metode de reproducere

Cel mai adesea, propagarea se realizează prin butași (lemnoase, verzi), stratificare arcuată și, de asemenea, prin înrădăcinarea ramurilor de doi ani din tufa principală.

Butași și stratificare

Cea mai simplă metodă de propagare este prin marcotaj. În doar un an, veți obține răsaduri puternice, cu sisteme radiculare bine dezvoltate. Această procedură se efectuează primăvara. Pentru a face acest lucru, selectați o ramură de doi ani care crește înclinată la periferia tufișului, care poate fi ușor îndoită spre pământ.

Săpați o groapă adâncă de 11-13 centimetri sub ramură. Apoi îndoiți ramura astfel încât secțiunea din mijloc să fie în groapă, iar partea superioară, lungă de 20-30 de centimetri, să iasă dincolo. Fixați-o cu un cârlig, umpleți groapa cu pământ și udați regulat pe tot parcursul verii. Pe măsură ce se apropie toamna, ramura începe să prindă rădăcini și apar 2-3 lăstari. La sfârșitul toamnei, lăstarul înrădăcinat este tăiat și replantat.

Înmulțirea prin marcotaj este mai dificilă. O seră sau un focar este esențial.

Înmulțirea din butași lemnoși produce răsaduri puțin mai slabe. Cu toate acestea, această metodă oferă oportunitatea de a dezvolta noi soiuri. Butașii pot fi plantați primăvara și toamna. Se iau de la mijlocul lăstarului, cu o grosime de 9-10 mm. Ambele capete ale butașilor sunt scufundate în smoală de grădină topită sau parafină. Acest lucru împiedică plantele să piardă umiditatea. Butașii sunt legați în mănunchiuri în funcție de soi. Se înfășoară și se depozitează la congelator sau se îngroapă în zăpadă. Plantarea se face la începutul primăverii. Capătul inferior al butașilor este tăiat. Plantați la un unghi de 45 de grade.

Prin împărțirea tufișului

Această metodă este rar utilizată. Cel mai adesea este folosită în timpul amenajării peisagistice. Tufele de coacăze sunt dezgropate și împărțite în secțiuni. Fiecare secțiune ar trebui să conțină 2-3 ramuri cu rădăcini. Ramurile sunt scurtate cu ¾ din lungimea lor. După plantare, stratul de sol de deasupra rădăcinilor superioare ar trebui să aibă 5-7 centimetri. Tufele produc lăstari noi în scurt timp.

Sfaturi și recomandări de la grădinari experimentați

Planta prosperă cu umiditate, așa că este important să fii atent la programul de udare. Îngrijirea preventivă este esențială pentru Venus, așa că nu te lăsa păcălit de rezistența ei. Umbra parțială este cea mai bună pentru plantare. Îngrășământul organic este cel mai potrivit pentru coacăze. Monitorizarea frunzelor îți poate spune multe despre sănătatea plantei. Îngălbenirea marginilor frunzelor indică o deficiență de potasiu. Plivirea regulată va avea un efect pozitiv asupra sănătății plantei Venus.

Recenzii ale soiului

Irina Usik: „Din toate punctele de vedere, acest soi a devenit cel mai bun pentru mine. Avem schimbări frecvente de vreme, dar asta nu este o problemă pentru Venera. Fructele sunt foarte dulci. Facem gem și dulceață în fiecare an. Arbustul este ușor de îngrijit.”

Serghei Vasiliev: „Am patru tufișuri din acest soi care cresc în grădina mea. Planta este ușor de cultivat. Boabele sunt mari și dulci. Îngrijirea lor este o plăcere.”