- Istoricul selecției
- Descriere și caracteristici
- Aspect
- Calități gustative
- Soiuri
- Devreme
- Fran
- Negru
- Alb
- Staniu
- Meunier
- Caracteristicile soiului
- Rezistență la îngheț
- Rezistență la secetă
- Productivitate și fructificare
- Aplicații ale fructelor de pădure
- Rezistența la boli
- Proprietăți benefice
- Avantajele și dezavantajele soiului
- Cum să plantezi corect
- Recomandări pentru alegerea termenelor limită
- Selectarea și pregătirea amplasamentului
- Cum se selectează și se pregătește materialul de plantare
- Diagrama de plantare
- Instrucțiuni de îngrijire
- Mod de udare
- Dressing de top
- Tăierea și modelarea
- Standard scăzut
- Standard înalt
- Protecție împotriva păsărilor și insectelor
- Pregătirea pentru iarnă
- Pulverizare preventivă
- Metode de reproducere
- Butași
- Grefă
- Straturi
- Boli și dăunători
- Oidiu
- Mucegai
- Putregaiul cenușiu
- Filoxeră
- Rolete pentru frunze
- Recoltarea și depozitarea
- Sfaturi și recomandări de la grădinari experimentați
Datorită istoriei sale seculare, strugurii Pinot Noir sunt considerați un soi clasic de fructe și sunt cultivați activ în multe țări din întreaga lume pentru a produce vinuri de elită cu un gust unic.
Nu orice soi de struguri este potrivit pentru producerea de vinuri scumpe, de elită, folosind rețete tradiționale. Cu toate acestea, vinificatorii au identificat de mult soiurile de elită.
Istoricul selecției
Strugurii Pinot Noir au apărut pentru prima dată în Franța antică, mai exact în Burgundia, o provincie renumită pentru podgoriile și vinurile sale de înaltă calitate. Cronicile din secolul al XIV-lea menționează soiul ca o cultură pomoasă cultivată activ.
Multă vreme, originile acestei culturi de fructe de pădure au făcut obiectul unor speculații, dar o analiză genetică a ADN-ului strugurilor Pinot Noir a pus la punct toate punctele. Părinții acestei culturi pomicole populare sunt Struguri Traminer și soiul Pinot Meunier.
Strugurii Pinot Noir suferă mutații naturale frecvente, ceea ce permite producerea a numeroase soiuri și clone ale culturii de fructe, fiecare cu caracteristici, aromă și savoare unice.
Descriere și caracteristici
Această cultură de fructe de pădure nu este cunoscută pentru randamentele sale ridicate, reacționează negativ la vreme și schimbările climatice, are o imunitate naturală slabă și este adesea atacată de dăunători și boli. Cu toate acestea, proprietățile unice de procesare, caracteristicile aromatice ale fructelor de pădure și rezistența excelentă la îngheț compensează toate neajunsurile Pinot Noir.

Interesant! Pinot Noir înseamnă „con negru” în franceză. Soiul și-a primit numele de la forma neobișnuită a ciorchinilor de struguri și de la culoarea închisă a boabelor.
Aspect
Tufișuri ramificate de dimensiuni medii. Pe lăstarii tineri, frunzele apar inițial gălbui, dar în timpul sezonului de creștere, capătă o nuanță verde strălucitor.
Ciorchinii sunt denși și mici, cântărind până la 110 g, cu boabe mari, albastru închis. Coaja este subțire și acoperită cu un strat protector. Din cauza aranjamentului dens, fructele se deformează adesea.
Calități gustative
Boabele au pulpa suculentă și un gust dulce, producând suc incolor. Conținutul de zahăr la 100 g de fruct variază între 19 și 25%, iar aciditatea între 6 și 8 g/l.
Important! Nivelurile de zahăr și acid depind direct de regiunea de creștere, de numărul de zile însorite, de precipitații și de compoziția solului.
Soiuri
Așa cum am menționat anterior, strugurii Pinot sunt predispuși la mutații naturale, ceea ce a dus la o mare varietate de clone varietale ale culturii de fructe.

Devreme
Pinot Ranniy, un soi dezvoltat de crescătorii ruși, este un soi hibrid cu coacere timpurie. De la începutul sezonului de creștere până la coacere durează 125 de zile. Acest soi se distinge prin rezistența ridicată la îngheț și boabele mari, de culoare închisă.
Fran
Soiul Pinot Franc este foarte rezistent la secetă și preferă solurile de altitudine mare. Boabele sunt mari, albastru închis sau violet și se coc devreme.
Negru
Pinot Noir este considerat cel mai răspândit soi de struguri. Se dezvoltă bine și este cultivat în climate temperate și este răspândit în întreaga lume. Este folosit pentru producția de vin.

Alb
Acest soi se distinge prin boabele sale ușoare și mari, randamentele ridicate și coacerea timpurie. Pinot Blanc este cultivat în multe țări europene. În Italia, vinurile produse din acest soi de struguri se numesc Pinot Bianco.
Staniu
Un soi comercial timpuriu, cu fructe de pădure violet închis. Acest fruct este rezistent la îngheț, permițând cultivarea pe scară largă. Fructele de pădure sunt acrișoare, cu aromă de cireșe.
Meunier
Soiul de struguri Pinot Meunier nu este la fel de răspândit în întreaga lume ca verii săi varietali; majoritatea fructelor sunt cultivate în Franța, locul său natal. Boabele sunt de mărime medie și de culoare violet închis, aproape negre.
Caracteristicile soiului
Strugurii Pinot Noir sunt considerați soiuri de mijlocul sezonului. Durează între 140 și 150 de zile de la începutul sezonului de creștere activă până la coacere. Recoltele de cea mai înaltă calitate au loc în perioadele cu vreme uscată și caldă de toamnă.

Rezistență la îngheț
Această cultură de fructe poate rezista la temperaturi de până la -30 grade Celsius, așa că este adesea cultivată în regiunile temperate. În regiunile nordice, tufișurile sunt bine izolate pentru iarnă.
Rezistență la secetă
Tufișurile de fructe de pădure pot supraviețui secetelor pe termen scurt, dar lipsa prelungită a irigațiilor va afecta negativ calitatea și cantitatea recoltei.
Productivitate și fructificare
În faza activă de înflorire, pe lăstarii fructiferi apar inflorescențe racemose cu flori masculine și feminine, facilitând autopolenizarea. Acest soi de fructe nu necesită vecini polenizatori.
Prima fructificare apare în al 3-lea până la al 4-lea an de creștere a arbuștilor în teren deschis. Cu toate acestea, randamentul maxim apare când plantele au între 10 și 15 ani.
O singură viță de vie produce între 4 și 6 kg de ciorchini copți. În producția comercială, randamentul depășește rareori 6 tone pe hectar. Viticultorii experimentați reușesc uneori să crească randamentul la 10 tone de boabe.
Important! Randamentul strugurilor Pinot Noir depinde de compoziția solului, îngrijire, condițiile meteorologice, umiditate și numărul de zile calde și însorite.
Aplicații ale fructelor de pădure
Pinot Noir este un soi de struguri tehnic utilizat pentru procesarea și producerea ulterioară de vinuri seci, de masă, de desert și spumante.
Materialul vinicol obținut din acești struguri stă la baza producerii celor mai bune soiuri de șampanie franceză.
Acasă, se stoarce suc din fructe de pădure, se fac nectaruri și se gătesc compoturi delicioase.
Rezistența la boli
Tufele de fructe de pădure sunt rareori afectate de boli și dăunători datorită imunității lor naturale puternice. Singura boală fungică împotriva căreia planta este imună este mucegaiul cenușiu.
Proprietăți benefice
Strugurii conțin mulți aminoacizi, antioxidanți, minerale, fibre alimentare și vitamine care sunt benefice pentru organism.
Consumul zilnic de struguri îmbunătățește funcția cardiacă și gastrointestinală, stabilizează sistemul nervos și ameliorează insomnia.

Semințele de struguri sunt apreciate în industria cosmetică, deoarece conțin substanțe care ajută la îmbunătățirea structurii pielii și a părului.
Interesant! S-a dovedit științific că vinurile seci elimină substanțele nocive și periculoase din organism. Consumul de cantități mici de vin natural este recomandat în timpul expunerii la radiații și la niveluri ridicate de radiații.
Avantajele și dezavantajele soiului
Nu orice grădinar sau cultivator de legume va îndrăzni să cultive soiuri de struguri de vin exigente pe parcela sa. Dar, dacă se ia decizia, este important să se înțeleagă pe deplin avantajele și dezavantajele cultivării acestei culturi de fructe.
Avantaje.
- Rezistența plantelor la înghețuri severe permite cultivarea soiului în climate moderate și reci.
- Dimensiunea compactă a tufișurilor permite cultivarea culturilor de fructe în zone mici.
- Rezistență relativă la boli și dăunători.
- Caracteristici excelente ale boabelor pentru producerea de vinuri de înaltă calitate.
Dezavantajele strugurilor Pinot Noir includ randamentele scăzute, care depind de condițiile meteorologice și de compoziția solului.
Cum să plantezi corect
Cultivarea strugurilor Pinot Noir este o întreprindere minuțioasă, dar plină de satisfacții, rezultând un vin delicios și nobil.

Recomandări pentru alegerea termenelor limită
Momentul plantării culturilor de fructe depinde de climă și de condițiile meteorologice ale regiunii de creștere.
În sud, strugurii se plantează în aer liber toamna, după recoltare. În climatele temperate, plantele necesită mai mult timp pentru a se stabili și dezvolta, așa că plantarea se face de la mijlocul lunii martie până în a doua jumătate a lunii mai.
Selectarea și pregătirea amplasamentului
Cultura de fructe de pădure preferă zone bine luminate, protejate de vânturile nordice și de curenții puternici de aer.
Prezența apelor subterane este permisă la un nivel de cel puțin 3 m de la suprafața solului.

Solul pentru plantarea strugurilor trebuie să fie afânat, fertil, cu un conținut scăzut sau neutru de aciditate.
- Zona este săpată la o adâncime de cel puțin 70 cm, buruienile sunt îndepărtate și solul este afânat.
- Solul este amestecat cu îngrășăminte organice și minerale.
- Cu 2-3 săptămâni înainte de plantare, săpați gropi adânci și late de 80 cm.
- Distanța dintre plantații este lăsată de la 1 la 1,5 metri, între rânduri 2 m.
- În fundul gropii se așează piatră spartă și un strat de sol fertil, iar în el se bate un știft de susținere.
Găurile sunt udate bine și lăsate până la începerea plantării.
Sfat! Amestecați solul greu și argilos cu humus și o cantitate mică de nisip de râu.
Cum se selectează și se pregătește materialul de plantare
Cel mai bine este să cumpărați răsaduri de la centre de grădinărit și pepiniere de renume.
Planta este inspectată pentru a depista deteriorarea și infestările cu dăunători și boli. Răsadul trebuie să aibă muguri de rod sau frunze verzi. Rădăcinile sunt bine dezvoltate, umede și fără tasare sau tăieturi.
Înainte de plantare, răsadurile sunt înmuiate timp de 8-10 ore în apă caldă, iar rădăcinile sunt tratate cu preparate antibacteriene.

Diagrama de plantare
În ziua plantării, rizomii plantelor sunt tăiați, lăsând doar lăstari lungi și dezvoltați.
- Răsadurile sunt plasate în groapa de plantare.
- Rădăcinile sunt distribuite în groapă și acoperite cu un amestec fertil.
- Solul de sub tufiș este compactat, iar răsadul este fixat de un cui.
- Planta este udată, iar solul este mulcit cu humus.
Sfat! Pentru a ajuta răsadul să se stabilească și să prindă rădăcini mai repede, se recomandă tăierea plantei cu 2-3 muguri.
Instrucțiuni de îngrijire
Regulile de îngrijire a strugurilor includ udarea la timp, fertilizarea, tratamentele preventive ale plantelor și tăierea corectă a tufelor de struguri.
Mod de udare
Strugurii se udă rar, dar din abundență. Prima udare se face înainte de începerea sezonului de creștere. Sesiunile ulterioare de udare sunt programate cu câteva zile înainte de înflorire. Vița de vie este udată și în perioada de fructificare. Udarea finală se face după recoltare.
Pe fiecare tufă se toarnă între 30 și 50 de litri de umiditate.

Dressing de top
Strugurii necesită nutriție suplimentară sub formă de îngrășăminte și fertilizanți. Primăvara, plantele sunt fertilizate cu materie organică bogată în azot. În timpul fazelor de înflorire și fructificare, strugurii necesită îngrășăminte cu fosfor și potasiu. Toamna, în sol se adaugă humus și un complex mineral echilibrat.
Tăierea și modelarea
Tăierea sanitară și formativă a tufelor de struguri se efectuează anual.
Standard scăzut
Cultivarea strugurilor pe tulpini joase se practică în regiunile sudice. Toamna, lăstarii tineri roditori sunt tăiați până la 6-7 muguri, iar ramurile uscate, vechi și rupte sunt îndepărtate complet.
Standard înalt
Cultivarea strugurilor pe tulpini înalte permite o perioadă mai lungă de lumină naturală și îmbunătățește ventilația. Această metodă de cultivare este cel mai bine utilizată în regiunile cu climă temperată și rece.
Protecție împotriva păsărilor și insectelor
Coacerea strugurilor atrage întotdeauna atenția păsărilor și viespilor, care se hrănesc cu sucul fructului și provoacă daune grave culturii.

Pentru a alunga păsările, de tufișuri se agață panglici strălucitoare sau discuri vechi. Pentru a ține viespile și păsările la distanță, peste ciorchinii de fructe de pădure se întinde o plasă fină, ceea ce face dificilă accesul la ele.
Pregătirea pentru iarnă
Înainte de repausul vegetal de iarnă, strugurii sunt udați din abundență, fertilizați, cercul trunchiului este mulcit cu un strat gros de humus și izolat cu iarbă uscată sau ramuri de molid.
Plantele sunt scoase din structurile lor de susținere, aplecate până la pământ și acoperite cu folie, pânză de sac sau fibre speciale.
Pulverizare preventivă
Tratamentele preventive ale tufelor de struguri se efectuează la începutul primăverii și la sfârșitul toamnei.
Plantele sunt pulverizate cu agenți chimici sau biologici pentru a le proteja împotriva bolilor și dăunătorilor.
Metode de reproducere
Puteți obține singur o nouă populație de răsaduri prin propagarea strugurilor folosind metode vegetative.
Butași
La sfârșitul primăverii, un lăstar puternic și lung este tăiat dintr-un tufiș matur și împărțit în butași identici de 25 până la 35 cm lungime. Fiecare butaș trebuie să aibă 2-3 muguri de fructe sau frunze verzi.

Butașii sunt plantați în ghivece cu sol fertil, iar în toamnă, plantele înrădăcinate sunt transferate în teren deschis.
Grefă
Lăstarii tineri, împărțiți în butași, pot fi altoiți pe un tufiș vechi, care acționează ca portaltoi.
Straturi
Dintr-un tufiș matur, selectați lăstarii inferiori, îndoiți-i spre pământ și acoperiți-i cu pământ, lăsând partea superioară a stratului expusă. Toamna, dezgropați stratul, tăiați-l din tufiș și plantați-l într-o groapă separată.
Boli și dăunători
Potrivit grădinarilor și fermierilor, strugurii sunt cel mai adesea afectați de boli fungice.
Oidiu
O infecție fungică a părților supraterane ale arbuștilor. Se manifestă ca un strat alb, pulverulent, pe frunze, ovare, lăstari și fructe de pădure, însoțit de un miros neplăcut, de putreziciune. Boala se răspândește rapid și poate distruge complet cultura și dăuna plantei.

Tratamentul implică pulverizarea tufișurilor și a solului cu pesticide biologice și chimice.
Mucegai
Ciuperca apare sub formă de pete întunecate pe frunze și un strat cenușiu pe fructe de pădure. Tufele sunt tratate cu fungicide și preparate pe bază de sulf.
Putregaiul cenușiu
Mucegaiul cenușiu poate distruge o întreagă recoltă de fructe de pădure într-o perioadă scurtă de timp. Apare ca un strat cenușiu de mucegai și pete întunecate.
Pentru combaterea bolii, se utilizează agenți pe bază de fungicide, cupru și sulf.
Filoxeră
Afidele strugurilor, originare din Statele Unite, atacă atât părțile supraterane, cât și cele subterane ale plantei. Dacă sulful nu este aplicat prompt, vița de vie va muri.
Pentru tratament, solul și plantele sunt pulverizate cu preparate pe bază de insecticide.

Rolete pentru frunze
Dăunătorul este deosebit de periculos în stadiul de omidă, care mănâncă toată masa verde a plantei, de la frunze până la fructe de pădure.
Pentru combaterea rostogolirilor de frunze, se folosesc pesticide chimice pe bază de insecticide.
Recoltarea și depozitarea
Momentul recoltării strugurilor Pinot Noir este reglementat în funcție de acțiunile ulterioare ale viticultorului.
Pentru a folosi boabele ca material pentru vinuri roșii, ciorchinii sunt lăsați pe tufișuri mai mult timp pentru a-i îmbogăți cu zaharuri.
Pentru producerea vinurilor de masă și a șampaniei, strugurii sunt recoltați mai devreme.
Strugurii recoltați sunt trimiși imediat la procesare. Boabele zemoase au o durată scurtă de valabilitate, așa că se depun eforturi pentru a livra fructele la fabrica de procesare cât mai repede posibil.
Sfaturi și recomandări de la grădinari experimentați
Potrivit grădinarilor profesioniști, soiul de struguri Pinot Noir este ușor de cultivat și de îngrijit. Cu toate acestea, clima și condițiile meteorologice pot fie să intensifice aroma fructelor de pădure, fie să distrugă complet recolta.











